Programul școlii de vară Casa bunicilor – în căutarea nepoţilor şi bunicilor - 22.07 – 30.07.2017 Brăduleț, judeţul Argeş 22 iulie – orele 8:00 – 11:00 Deplasarea de la București la Brăduleț, judeţul Argeş - orele 12:00 – 16:00 Cazare, masă și activități organizatorice legate de locație și condiții
Valoarea parcelei constă în priveliştea minunată pe care o oferă. Ideea proiectului era aceea de a transforma casa în cadrul perfect pentru tabloul oferit de acest peisaj. Cea mai adecvată soluţie s-a dovedit a fi un sistem complet deschis către peisajul montan, o clădire cu un etaj care oferă aceeași vedere din toate spaţiile sale interioare.
Cercetarea pentru construcţia cabanei a fost iniţiată de biroul de arhitectură OFIS Arhitekti și de inginerii structuriști de la CBD, pentru dezvoltarea unui adăpost de lemn autonom, rezistent la condiţiile extreme din partea superioară a muntelui. Cerinţa principală a constat în instalarea unor obiecte reale, adăposturi la scală 1:1, în zone aflate la distanţă mare una de cealaltă și de a studia răspunsul lor la condiţii meteorologice extreme: schimbări de temperatură radicale, zăpadă și teren accidentat. Condiţiile aspre de vânt și zăpadă, alunecările de teren și porţiunile dificile, dar și vremea aspră specifică necesită soluţii arhitecturale adecvate în structură și
Departe de lexicul uzual al discuțiilor despre arhitectură, sintagma pin‑up se separă de originile ei burlești ca să ne ajute să înțelegem mecanica proiectării actuale. Derivată din verbul to pin up, a agăța pentru a expune privirii, expresia ne aduce în minte fotografiile unor femei ispititoare desprinse din revistele pentru bărbați și acroșate pe pereți.
Asemenea starletei anilor ’50–’60 a secolului trecut, arhitectura se expune în cele mai frumoase straie, se dezvăluie până la structură pentru a ne atrage privirile, pentru a ne seduce minţile și pentru a ne acapara. Deocamdată un produs al unei caste preponderent patriarhale, fiecare nouă siluetă apărută în peisajul urban este menită a capta atenţia într‑un fel sau altul prin vestmintele ei atent alese de arhitect pentru a‑i pune în valoare formele corporale, prin machiajul ei grijuliu conturat de designer pentru a‑i evidenţia trăsăturile atrăgătoare dar și prin imaginile prudent regizate de fotograf menite a o transforma într‑o adevărată divă
Ce mai e astăzi satul? Oameni care nu îşi mai găsesc locul în casele lor moştenite din moşi strămoşi, despre care nutresc convingerea fermă că sunt perimate şi trebuie neapărat înlocuite cu altceva mai mândru, mai «modern», «ca la oraş»
Pasiunea arhitectului Andrei Eugen Lakatoş pentru clădirile/spaţiile industriale ridicate în perioada 1850-1950 a început odată cu alegerea temei de doctorat, ulterior ea s-a transformat într-un curs la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, dar şi într-o carte – „Conversia în context. Despre regenerarea spaţiilor industriale”, apărută de curând la Editura Fundaţia Arhitext design. În continuare vă propunem un interviu cu
Romană
English