Romolo Martemucci, Premio Piranesi_Prix de Rome

Activitatea didactică este necesar a fi dublată permanent și de cea de cercetare. Fie că ne referim la cercetarea prin proiect – specifică domeniului nostru –, fie că ne referim la cercetarea fundamentală, cercetarea reprezintă o modalitate de a ne exprima curiozitatea și înclinația către anumite teme specifice prin pătrunderea în cele mai adânci secrete ale acestora, găsirea de noi soluții creative și demonstrarea aplicabilității lor în practică.

Am considerat astfel necesar ca momentul aniversar să fie marcat și de o Sesiune de comunicări științifice. Aceasta a fost gândită ca un prilej de a ne împărtăși reciproc preocupările de cercetare și o invitație pentru colegii noștri de la celelalte facultăți ale UAUIM și de la alte facultăți din străinătate de a ni se alătura  în această cunoaștere, dar și un prilej pentru unii dintre studenții facultății noastre de a se prezenta și a se obișnui cu acest tip de comunicare științifică. Totodată am avut plăcerea de a avea alături de noi, cu această ocazie, trei invitați din străinătate, prieteni ai universității noastre cu care am colaborat și la alte evenimente științifice.

Tocmai de aceea tema generală a sesiunii a fost generoasă ca enunț: Arhitectură şi Design – Design şi Arhitectură / Interferenţe, dezvoltând trei secțiuni tematice:

1. Materiale, tehnologii, inovație;
2. Patrimoniu, tradiție, durabilitate;
3. Educația de arhitectură și design.

Sesiunea a fost organizată de un Comitet Științific format din: prof.dr.arh. Marius Marcu LAPADAT – președinte, fost decan FAI; conf.dr.arh. Carmen DUMITRESCU; conf.dr.arh. Codina DUȘOIU; lector dr.arh. Oana DIACONESCU, prodecan FAI, având ca secretar pe asist.dr.arh.int. Marilena NEGULESCU.

Cele 25 de lucrări selectate pentru a fi prezentate s-au distribuit aproape egal pe cele trei secțiuni, rezultând astfel un program echilibrat.

Fiind o sesiune de comunicări aniversară am dorit a-i implica pe studenții noștri și în această acțiune. Astfel, cu acordul profesorilor titulari, studenții au prezentat lucrări ce fac parte din seria de lucrări pe parcurs ale disciplinelor respective. A fost o ocazie specială pentru circa 90 de studenți din anii III, Design de Produs, și V, Arhitectură de Interior și Design de Produs, aceste prezentări având un scop didactic, respectiv exersarea nu doar a elaborării unor lucrări științifice, ci și a prezentării lor în public.

Sesiunea științifică a avut și trei invitați speciali – keynote speakeri – care au contribuit, prin conferințele ținute, la împlinirea zilelor dedicate comunicărilor științifice.Aceștia au fost:

• arh. Romolo MARTEMUCCI, MArch, MSUrb – Pantheon Institute Roma, Italia / Pennsylvania State University, SUA
• dr.arh. Riccardo D’AQUINO – Universitatea Sapienza Roma, Italia
• Danilo VESPIER – Vespier Architects, Genova, Italia.

Tot în cadrul Sesiunii de comunicări științifice a fost prezentat pe larg și Premio Piranesi_Prix de Rome un Master itinerant în sistematizarea şi organizarea strategică a siturilor arheologice organizat de Accademia Adrianea di Architettura e Archeologia din Italia.

 

Ca un corolar al acestei sesiuni științifice, în urma susținerii lucrărilor, Comitetul Științific va recomanda unora dintre participanți finalizarea acestora în scopul publicării lor ulterioare într-un volum cu ISBN la Editura Universitară «Ion Mincu».

 

Prof.dr.arh. Beatrice-Gabriela Jöger

 

 

 

Conferința Profesorului Romolo Martemucci

 

Profesorul Romolo Martemucci, preşedintele Accademiei Adrianea di Architettura e Archeologia Roma, este un invitat important al UAUIM, atât la sesiunile internaţionale de diplomă, cât şi la diversele evenimente organizate de universitate: EURAU 2016, aniversarea celor 15 ani ai Facultăţii de Arhitectură de Interior (2018), sau la conferinţe, workshop-uri şi expoziţii desfăşurate în parteneriat cu instituţia din Roma: Designing Archaeology (2011), Maximus Principatus (2012), Sarmizegetusa (2013), 5 Archaeological Itineraries (2014) etc.

Profesorul este recunoscut în mediul academic internaţional pentru claritatea şi demersul studiilor sale teoretice, fiind un reper important pentru şcolile americane din Roma, unde instituţii precum Penn State, Clemson sau Philadelphia, trimit bursieri pentru o perioadă de ­­­­­şcolaritate de un semestru sau un an universitar, în cadrul Pantheon Institute, pe care acesta îl prezidează. Activităţile studenţilor americani în Italia sunt coordonate alături de profesorul Martemucci, de profesionişti renumiţi ai lumii arhitecturii şi istoriei artei precum James Wines sau Allan Ceen, prieteni apropiaţi ai acestuia.

La evenimentul aniversar al FAI, profesorul a fost invitat să prezinte în deschidere: principiile directoare ale Accademiei Adrianea şi cum s-au materializat în circumstanţele colaborării cu UAUIM, precum şi diversele concursuri lansate în ultimii doi ani pentru profesionişti, respectiv, în perioada 2003-2018 pentru studenţi.

Apologia expusă ulterior a urmărit o abordare a formelor imaginarului pornind de la antropomorfism, ca fenomen istoricist care a influenţat profund domeniul, dar şi a modului în care prin reprezentare, elementul construit capătă un relativ realism, datorat nu fizicităţii, ci interpretării sale. Întrebarea care a susţinut discursul urmărea transformarea arhitecturii între concept şi edificat, pe baza unei metamorfozări produse de diferenţa dintre ceea ce este iluzoriu, vizionar şi real. Această lume a subiectivităţii reprezentării oferă posibilitatea introducerii semnelor, care, transpuse într-un cadru concret, capătă sensuri asimilabile şi transmisibile.

Începând cu studiile lui Vitruviu, utilizarea proporţiei umane în construcţii şi asocierea corpului cu un element, ansamblu sau subansamblu edificat (spre exemplu coloana dorică – modelului masculin, cea ionică celui feminin) reprezintă o formă de antropomorfizare, o relaţie metonimică dintre om şi obiectul de arhitectură. Această manieră de transfigurare a corporalităţii în materie este regăsită şi în gravurile carcerilor Piranesiene, pe care profesorul Martemucci le-a cercetat cu precădere. Prin întrupare, arhitectura îşi reia valorile de artă şi de ustensil, amintind de Daedalus şi de construcţia labirintului şi aducând imaginarul către secolul actual. Aici se poate aminti de fragmentul arheologic, care, dislocat şi reintegrat într-un nou ansamblu, va continua să nareze prin asimilare. Corpul nou creat sau transformat al clădirii poate fi considerat un text din care, citind un fragment, putem recompune întregul. Printr-o cunoaştere amănunţită a valorilor ce stau în spatele creaţiei arhitectonice se poate considera că arhitectul de astăzi rămâne cel ce face vizibil ceea ce este invizibil, dând o nouă «întruchipare» lumii ideilor.

Profesorul Martemucci se remarcă printr-o viziune fenomenologică şi contextualistă, îndrumând studenţii spre o profundă cunoaştere a mediului de intervenţie, folosind o serie de mijloace neconvenţionale, care ţin atât de natura senzorialului, cât şi de investigarea analitică.

 

Lector dr.arh. Oana Diaconescu

 

 

 

Conferința Profesorului Riccardo d’Aquino

 

Profesorul Riccardo d’Aquino este un architect specializat în Proiectare și Restaurare de Arhitectură pe situri istorice și arheologice. Este autorul a numeroase articole și publicații având ca subiect relația dintre Proeictare și Restaurare, dintre care menționăm aici câteva: «Arhitectura și alte lucruri. Observații elementare asupra câtorva lucrări.»,Heritage Conservation in Italy and Russia, 2015; «Unu sau două lucruri despre Arhitectură. Lucrări de restaurare la Piețele lui Traian din Roma», Southeast University Nanjing, 2015; «Lucrările la basilica St. Stefano Rotondo din Roma.»,Loggia, Arquitectura Y Restauraciòn, Universidad Politécnica de Valencia, 2015.

Un practician încununat de numeroase premii pentru realizările sale – Domus International Award of Ferrara (Locul 2) pentru «Proiectul și lucrările de restaurare la basilica St. Stefano Rotondo din Roma»și Mențiune de Onoare la a IX BienalăAr&Pa de Restaurare și Gestiunea Patrimoniului pentru «Proiectul și lucrărilede restaurare la zonele externe ale Piețelor lui Traian din Roma» – Riccardo d’Aquino este profesor la Școala Postuniversitară de Patrimoniu și Peisaj Cultural a Universității La Sapienza din Roma și profesor la Proiectare de Arhitectură și Arhitectura Orașului la Centrul din Roma al Universității din Arkansas și profesor asociat la Universitatea Auburn, pregătind noile generații de arhitecți restauratori pentru o abordare sensibilă și contextuală a acestui tip de lucrări.

Conferința sa ne-a purtat în ritm rapid – dată fiind cantiatea de informații pe care dorea să ne-o împărtășească – prin câteva dintre realizările sale de mare impact din capitala Italiei.

Situat literalmente în centrul Romei, complexul Piețelor lui Traian (Mercati Traianei) a beneficiat de o lungă, amplă și complexă intervenție, nelipsită de surprize pe parcurs, ce au prelungit și ele durata proiectului. Accesibilizarea sitului, rezolvarea unor probleme de rezistență/consolidare dar și realizarea unui parcurs atractiv pentru secolul XXI, dar și respectuos cu valorile trecutului – iată doar câteva dintre problemele soluționate de prof. d’Aquino. Abordarea fermă în context, dar de o perenă modernitate ne-a încântat prin soluțiile arhitecturale gandite și realizate pentru acest sit de importanță majoră în arheologia Romei antice.

Un alt proiect important și premiat prezentat a fost «Proiectul și lucrările de restaurare la basilica St. Stefano Rotondo din Roma». Aici intervenția a fost la un nivel mai subtil, soluțiile prezentate referindu-se mai ales la sistemul pavimentar și cel de iluminat. Recuperarea nivelului inițial al pavimentului, situat cu 32 cm mai jos decât cel dinaintea restaurării, precum și realizarea unui nou paviment, care îmbină tradiția meșteșugului cu păstrarea spiritului antic, dar marcând totodată momentul realizării sale, au fost doar câteva dintre provocările din acest sit. În ceea ce privește proiectul de iluminat artificial realizat a urmărit o cât mai bună și eficientă punere în valoare a spațiului și a texturilor existente, folosind o gamă largă de tipologii de iluminat (direct, direcționat, general) și de corpuri de iluminat realizate special.

Conferința profesorului d’Aquino, ne-a reamintit frumusețea și complexitatea reunirii arhitecturilor diferitelor epoci, precum și păstrarea vie a valorilor trecutului.

 

Prof.dr.arh. Beatrice-Gabriela Jöger

 

 

 

Conferința arhitectului Danilo VESPIER

 

Născut la Milano, în 1972, și-a finalizat studiile în Italia, alternând unele perioade de formare în Franța și Belgia. Între 1998 și 2000 colaborează cu Mario Cucinella, la Paris, într-o atmosferă evocativă a unui birou pitoresc în interiorul construcției Maison Plainer a lui Le Corbusier din cel de-al 13-lea  Arondisment. În această perioadă lucrează la diverse concursuri internaționale și proiecte de cercetare, în special orientate către teme de sustenabilitate și eficiență energetică. În anul 2000 ajunge la Genova. Astfel, începe aventura la Renzo Piano Building Workshop. Are loc o asociere personală și profesională care a durat 16 ani.

Îi sunt astfel încredințate urmărirea și proiectarea unor intervenții în întreaga lume, ajungând o referință importantă a biroului, până la propunerea de a deveni Asociat în Renzo Piano Building Workshop în 2007.

Se ocupă printre altele, de faza finală a proiectului și a șantierului Aulei Liturgice a Părintelui Pio din San Giovanni Rotondo și este responsabil de proiectul «Jardim de Braço de Prata» a Lisabona, un nou cartier de 140.000 mp în cadrul unui proiect mai vast de recalificare a unui sit industrial de-a lungul râului Tago.

Danilo Vespier conduce o activitate de proiectare și cercetare din ce în ce mai concentrate pe marile confruntări ale arhitecturii și urbanismului tipice perioadei actuale. Lucrările sale tratează: periferiile, «golurile» urbane, transformările marilor arii industriale părăsite, valoarea publică și socială a arhitecturii, sustenabilității și economia energetică.

Acestea sunt temele care ajung în discuție în cadrul proiectului pentru Cartierul Le Albere  din Trento la care devine responsabil și pe care îl urmărește integral, de la primele schițe conceptuale, până la realizarea completă, concluzându-se în 2013. Este un eveniment important de recalificare urbană, care transformă o vastă arie industrială abandonată (fosta zonă Michelin), într-un nou cartier multifuncțional, legându-l la țesutul urban existent.

În interiorul acestei intervenții urbane se naște proiectul «MUSE», noul muzeu al Științei din Trento. Danilo Vespier urmărește personal proiectarea la «MUSE» elaborarea unui nou concept, de-a lungul îndelungatului proces de proiectare executivă și își asumă Direcția Artistică în șantier și în special urmărirea proiectării în organizarea muzeală. Conceptul cheie pe care îl exprimă de la primele desene, urmărește articularea spațiilor prin inserarea marilor goluri, intervenții cu lumina nocturnă, folosirea limitată a împărțirilor interioare, care permite din orice punct perceperea spațiilor, integrarea unui nou mod de a expune, care leagă limbajul «conținutului»de cel al edificiului, devenind elemente caracterizante ale proiectului, care au determinat marele succes către public.Inaugurat în iulie 2013, a atras din primul an după deschidere un milion de vizitatori.

În intervențiile de o asemenea amploare, una dintre cele două provocări importante este de a concentra atenția asupra temelor sustenabilității și a eficienței energetice, care trebuie urmărite nu prin suprapunere, ci integrate în procesul creativ, devenind o ocazie expresivă, parte a limbajului arhitectural. În anul 2009, Danilo Vespier obține acreditarea profesională LEED din partea Green Building Certification Institute. Astfel, «Quartiere Le Albere» se numără printre câștigărtorii «Awards Casa Clima 2013». «MUS», în schimb, obține certificarea LEED Gold.

Tot alături de Renzo Piano continuă să se ocupe de proiecte în Statele Unite ale Americii, Asia și Australia, dintre care «Soho Tower», unul dintre turnurile rezidențiale din New York, «Concept» pentru National Palace Museum la Taipei sau proiectul pentru cele trei turnuri rezidențiale din Sydney.

Din 2017 a pus bazele firmei proprii, Vespier Architects, unde dezvoltă o serie de proiecte, desfășurând o activitate în care sensibilitatea către context și echilibrul său, studiul materialelor și atenția către detaliile constructive, precum și asupra temelor de sustenabilitate sunt instrumentele unei metode de cercetare prin proiect urmată cu pasiune și determinare.

În afara activității de proiectare se dedică divulgării și împărtășirii propriei experiențe comunității academice și profesionale, susținând prelegeri în Italia, Franța și acum și în România.

 

Prof.dr.arh. Beatrice-Gabriela Jöger