Centrul contemplativ Windhover
Centrul contemplativ Windhover a fost conceput sub forma unei unificări a artei, peisajului și arhiecturii, atât pentru a umple, cât și pentru a înviora spiritul. Sanctuarul este poziționat în inima campusului, pe locul unei foste

Aidlin Darling Design
Centrul contemplativ Windhover
-
Amplasament
Stanford, SUA
-
Şef proiect
Joshua Aidlin, David Darling
-
Arhitect
Kent Chiang
-
Echipă de proiect
Melinda Turner, Michael Pierry, Jeff LaBoskey
-
Manager de proiect
Roslyn Cole
-
Birou peisagistică
Andrea Cochran Landscape Architecture
-
Client
Universitatea Stanford
-
Suprafaţă totală desfăşurată
371,61 mp
-
Anul realizării
2014
-
Fotografii
Matthew Millman
Centrul contemplativ Windhover a fost conceput sub forma unei unificări a artei, peisajului și arhiecturii, atât pentru a umple, cât și pentru a înviora spiritul. Sanctuarul este poziționat în inima campusului, pe locul unei foste parcări, lângă un crâng natural de stejar. Progresia extinsă către accesul în clădire printr-o lungă grădină privată, ferită de împrejurimi printr-o înșiruirire de bambuși înalți, permite membrilor comunității Stanford să se desprindă de lumea exterioară înainte de a intra în sanctuar. Înăuntru, spațiul se deschide complet spre crângul de stejari din est, și spre grădinea de sculpturi Papua Noua Guinee din spate.
Luminatoarele înguste scaldă picturile monumentale lungi de la 4 metri jumătate și până la 9 metri în lumină naturală. Spațiul rămas este păstrat în întuneric intenționat pentru a menține atenția vizitatorului asupra picturilor luminate natural și a peisajului din spate. Pereții groși din pământ bătătorit și suprafețele din lemn sporesc experiența senzorială acustică, tactilă, olfactivă și vizuală a vizitatorului.
Apa, în combinația cu peisajul, este folosită în ansamblu ca un ajutor pentru contemplare; fântânile din galeria principală și din curte oferă un sunet ambiental, în timp ce un iaz din sud reflectă copacii din jur. Spațiile exterioare contemplative sunt integrate în folosirea centrului, permițând privirea împrejurimilor naturale, precum și a picturilor expuse. Din crângul de stejari din est, vizitatorii pot vedea picturile care strălucesc în centru și fără să intre în clădire, ceea ce creează efectiv un sanctuar pentru comunitatea din Stanford ziua și noaptea.