Home / 1/2019  / Strugurii pot fi (sunt) acri

Strugurii pot fi (sunt) acri

Inaugurăm o rubrică nouă cel puțin din două motive. Primul este consecința opțiunii noastre (editoriale) de a ne concentra pe arhitectura țărilor din Europa Centrală și de Est, ceea ce ne reduce mult posibilitatea de a

Inaugurăm o rubrică nouă cel puțin din două motive. Primul este consecința opțiunii noastre (editoriale) de a ne concentra pe arhitectura țărilor din Europa Centrală și de Est, ceea ce ne reduce mult posibilitatea de a prezenta lucrări de arhitectură, urbanism, experimentale, «interesante sau drăguțe» (după cum anunța una dintre temele revistei în 2018), provocatoare, incitante, ofertante, din restul lumii. Mai ales în cazul în care ele nu pot fi încadrate în numerele tematice. Al doilea motiv este că, în ce privește selecția unor astfel de proiecte, ne putem permite o abordare polemică, critică și liberă de orice fel de constrângeri doctrinare (teoretice și practice) sau, dimpotrivă, prin asamblarea unor perspective teoretice și practice multiple sau diferite, chiar contradictorii. În plus, bineînțeles, aceste perspective pot fi marcate de un grad mai mare sau mai mic de subiectivism, determinat în special de:

preferințele și așteptările personale de moment sau pe termen mai lung; de înscrierea în cadrul unor preocupări teoretice și practice curente; o mai mare sau mai mică cunoaștere și/sau adecvare la contextele culturale particulare, personale și locale; și, nu în ultimul rând, de nevoia de exersare și experimentare a spiritului polemic și critic.

 

Câteva cuvinte despre titlul rubricii. «Strugurii pot fi acri»* este, în mod evident, o parafrază la «sentința» din celebra fabulă despre vulpea care nu poate ajunge la struguri. De ce parafrază? Pentru că încercăm să actulizam, dacă nu fabula, măcar expresia în cauză, având în vedere că astăzi în supermarket-uri putem găsi în permanență struguri mari și frumoși, dar, din păcate, descoperim de multe ori că ei nu au nici gust și nici aromă de struguri – și, e adevărat, putem descoperi, în cele din urmă, ca nici măcar nu sunt acri.

* Am mai explorat și alte titluri:
«Între dinți» (pentru că monezile de aur erau încercate odinioară între dinți) – prea desuet
«Demarcații / Distincții / Dispoziții» (termeni preluați de la filozofi) – prea conceptualist
«(Pre)dispoziții elective» – prea pasiv / paseist

 

Arpad Zachi

Review overview