«Noi nu doar vorbim literal, ci şi percepem literal, trăim literal,…» (Gilles Deleuze, Felix Guattari Mii de platouri, editura ART, 2013, pag. 265) şi bineînţeles interpretăm literal arhitectura şi urbanismul.

Poate de aceea am simţit nevoia ca în acest număr al revistei să discutăm, la partea teoretică, despre povestitori, vizionari, inventatori, ca tot atâtea form(ul)e de apropiere şi de interpretare a posibilelor lumi de ieri, şi de modurile de imaginare, de anticipare, de intuire a probabilelor lumi de mâine. Deci să interpretăm sau ne imaginăm arhitectura (urbanismul) ca povestire sau / şi ca poveste, luând ca pretext unul sau unii din marii povestitori, vizionari sau inventatori din literatura de specialitate, de ieri şi de azi, poate şi de mâine.

Arhitectura‑povestire este circumscrisă unei taine, unui mister sau secret, descriind însăşi forma acestuia, dar fără putinţa şi poate nici voinţa de a‑l releva sau de a‑l dezvălui. Arhitectura‑povestire pre‑vede discreţia, pe de o parte ea mai curând ascunde, acoperă, maschează, iar pe de alta, dă impresia unei încifrări sau unei codificări a enigmei sau minunii însăşi (îmi aminteşte de versul lui Blaga: «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii»).

Pe când arhitectura‑poveste se circumscrie unei dezvăluiri, descoperiri, revelaţii sau unei ficţiuni, fantezii, plăsmuiri, viziuni, ca forma însăşi a acestora, pe care le descifrează, le decelează, le află, le stabileşte şi le scoate la lumină. Arhitectura‑poveste stă sub semnul unei pre‑supuneri, care poate să fie o fantezie, o amăgire, o himeră sau o ficţiune, o utopie, o iluzie.

Arhitectura‑povestire descrie / interpretează spaţiul unor stări sau / şi situaţii, care «pune în scenă nişte posturi ale corpului şi ale spiritului», în timp ce arhitectura‑poveste stabileşte / creează un spaţiu care determină nişte locuri care «pun în scenă nişte atitudini, nişte poziţii». De aceea, aşa cum scriau Deleuze şi Guattari, «prezenţa autorului de poveşti şi cea a povestitorului sunt total diferite», iar arhitectura‑povestire şi arhitectura‑poveste sunt «două moduri în care se divizează, clipă de clipă, prezentul viu».

Cu iluzia că v‑a incitat scorneala mea, vă invit să participaţi la această poveste / povestire pentru Arhitext numărul 1/2017.

Trăim într-o lume care şi-a pierdut legăturile cu miturile tradiţionale şi încercăm acum să descoperim mituri noi, suntem oameni şi asta fac oamenii fără mituri. Aceste mituri ne modelează viitorul, felul în care trăim, ce facem şi ce cumpărăm. Ne vor atinge pe toţi. Dar nu vom ajunge cu toţii să le scriem. Cei care fac asta au o putere incredibilă. Şi acolo unde există putere, există şi luptă pentru ea. De aceea, dincolo de suprafaţă, dincolo de ceea ce pot vedea cei neiniţiaţi, se duc războaie. Soldaţii sunt demonstranţi Tea Party şi campioni ai acelui «99%», activişti pentru mediu, creatorii computerelor şi ai brandurilor de pantofi de sport. Aparent se luptă pentru idei şi venituri, dar în realitate lupta se duce pentru controlul asupra poveştilor noastre. Cei mai buni dintre ei, cei care ne pot convinge că poveştile lor sunt reale, îi nimicesc pe ceilalţi. Acesta este războiul poveştilor şi aceasta este invitaţia de a lua parte la el.

Înţelegerea acestui război vă poate face comunicatori mai eficienţi şi consumatori media mai moderaţi. Însă acesta nu este unicul motiv pentru care vreau să vă recrutez. Îmi doresc să participaţi la războiul poveştilor pentru că lumea are nevoie disperată de soluţii în atâtea domenii: economia, societatea şi mediul sunt doar câteva exemple. Capacitatea de a gândi curajos şi de a răspândi aceste soluţii trăieşte sau moare cu abilitatea de a spune poveşti extraordinare care vor inspira oamenii să gândească diferit. Nu este nimic mai urgent.

« …cele trei porunci formulate în 1895 de către primul mare povestitor de marketing, John Powers: Spune adevărul, Fii interesant şi Trăieşte adevărul.»

«poveştile au fost mereu o forţă nu doar pentru modelarea societăţii, dar şi a vieţii individului»

«Poveştile stăpânesc aluviunile încâlcite ale tradiţiei orale şi poveştile foarte bune, bine spuse vor stăpâni piaţa media în plină dezvoltare»

«Până la urmă, marile poveşti şi marile conflicte au fost mereu inseparabile. …fără poveste, nu poate exista conflict.»

Poveştile «construiesc comunităţi în jurul unui scop şi le oferă oamenilor un puternic sentiment de apartenenţă. …. Poveştile puternice au determinat milioane de femei şi bărbaţi să recurgă la acţiuni, acţiuni tragice şi eroice, care i-au costat viaţa şi au remodelat lumea în mod fundamental.

Poveştile învingătorilor continuă să ne definească realitatea.»

« …o trecere la marketingul peer-to-peer şi social media e iminent şi de neoprit,… »

« …tradiţia orală care a dominat experienţa umană dintotdeauna, cu excepţia ultimilor 100 de ani, se întoarce răzbunatoare. …Aici selecţia naturală conduce.»

« …am putea numi ceea ce va urma era digitorală.»

« …poveştile iconice creează aşteptări iconice.»