de jur împrejur

CITI(Î)ND-UL PE JACK LONDON

MIHAI PIENESCU

Citare, în latină, înseamnă (și) punere în mișcare, trecerea de la repaos la acțiune. Régine Detambel – scriitoare și formator în biblioterapie creativă – ne spune că: …citatul atrage, excită, provoacă. În vocabularul coridelor se «citează» taurul. Orice citare este și o momeală și o forță motrice, având putere mobilizatoare… este izvor și rezervă inepuizabilă de energie. De acord cu cele de mai sus nu-mi rămâne decât să vă invit la citirea citatelor ce urmează. ¤ [MIHAI PIENESCU]

«… Cum încă nu mi-am construit o casă pe acest pământ, nu am asupra acestui subiect decât idei generale și, expunându-le, mă simt la fel de înfumurat ca și o celibatară ce ține o rubrică despre educația copiilor într-un supliment de duminică. Prima mea idee despre o casă este că trebuie construită pentru a trăi în ea. Această noțiune înaltă trebuie să străbată casa, să fie prezentă în toate încăperile. Însă deseori, trebuie să recunoaștem, numeroase persoane pierd din vedere amintita noțiune și construiesc case din cu totul și cu totul alte considerente, excepție făcând ideea de a fi locuită.

… O simplă curea de piele neagră este frumoasă. Ea nu este decât fortă, utilitate și frumusețe. Ea își îndeplinește menirea în această lume și încântă privirea. Poate că este frumoasă pentru că este utilă. Nu știu. Din când în când îmi pun această întrebare. Un vapor pe apă este frumos. Cu toate acestea, nu a fost construit cu acest scop. Fiecare din curbele sale, atât de grațioase, are utilitatea sa; au fost desenate pentru a îndeplini o sarcină precisă.
Vaporul este conceput cu scopul precis de a despica valurile cu prora, de a aluneca la suprafață apei și de a o respinge la pupă – și toate acestea cu o minimă frecare, cu minimimum posibil de tensiuni. Nu a fost creat pentru a fi frumos. Scopul lui unic este să se miște pe mări opunând minimum de rezistentă și având cel mai bun echilibru posibil; totodată el transmite celui ce-l privește sentimentul frumuseții. Dar atunci când scopul nu este atins, și frumusețea sa este diminuată tot pe atât.

… Spre marea mea satisfacție am descoperit că, orice ar fi, utilitatea și frumusețea trebuie să fie una și aceeași. Asociind această idee la construcția unei case, o pot exprima diferit și, fără îndoială, mai bine: construcția și decorația trebuie să alcătuiască un tot. Această idee este mai importantă decât construcția însăși, fără această idee construirea unei case este o insultă adresată inteligenței și a dragostei de frumos.

… Un lucru trebuie să fie adevărat, altfel nu poate fi frumos, așa cum și o urâțenie bine machiată nu este frumoasă, așa cum un zgârie nori nu poate fi frumos dacă lejeritatea sa intrinsecă, structurală, este mascată de o aglomerare de masivi și falși stâlpi din ipsos. Adevăratul zgârie nori este frumos – și cel ce vă spuneasta nu are nici o afecțiune pentru orașele colcăind de ființe umane. Adevăratul zgârie nori este frumos, și este frumos numai atunci când este autentic. El este, prin esența sa constructivă, aerian și lejer și deci trebuie ca aparenta lui să exprime aceste caracteristici. Dacă aspiră la frumusețe, nu poate pretinde să fie ceea ce nu este. El nu trebuie să domine orașul ca un Leviathan; el trebuie să se ridice către ceruri, ușor, aerian, feeric. Omul este un animal moral – sau, mai bine, să spunem că este cel mai moral dintre toate animalele. Prin urmare el dorește, deseori, a se arăta onest. Dorință ce nu poate fi satisfăcută complet decât prin onestitatea casei în care trăiește și în care își petrece cea mai mare parte din viață.» *

* fragmente din: The House Beautiful în Jack London – Revolution and Other Essays, Ed. Mac Millan & Co, 1910