Home / 4/2017  / Casă a ceaiului în hutong

Casă a ceaiului în hutong

Contextul proiectului: situat în cartierul hutong tradițional din Beijing, proiectul are structura în formă de «L», cu o suprafață de 450 de metri pătrați. În prezent, spațiul include cinci case tradiționale vechi și alte case

ARCHSTUDIO

Casă a ceaiului în hutongCasă a ceaiului în hutong

  • Amplasament

    Beijing, China

  • Birou de arhitectură

     ARCHSTUDIO

  • Autor

    Han Wenqiang

  • Echipă proiectare

    Han Wenqiang, Cong Xiao, Zhao Yang

  • Suprafaţă 

    450 mp

  • Perioadă proiectare 

    iunie 2013 – martie 2014

  • Perioadă construire 

    martie 2014 – ianuarie 2015

  • Fotografii 

    Wang Ning

  • Website

    www.archstudio.cn

Contextul proiectului: situat în cartierul hutong tradițional din Beijing, proiectul are structura în formă de «L», cu o suprafață de 450 de metri pătrați. În prezent, spațiul include cinci case tradiționale vechi și alte case temporare din oțel corodat. Clădirea, care a găzduit inițial întâlniri de afaceri ale companiei înainte de a intra în stare inactivă din cauza managementului slab, va fi transformată într‑o ceainărie. Aceasta va deveni un spațiu amplu unde oamenii vor putea citi în timp ce se bucură de timpul lor de relaxare la o cană de ceai. În plus, ceainăria va servi și oaspeți individuali.

Conceptul designului:
1. Restaurarea elementelor tradiționale. Proiectarea a pornit prin analizarea datelor anterioare ale clădirii vechi. Structura lemnului și mărimea cărămizilor gri atestă faptul că aripa veche dinspre nord este dintr‑o perioadă antecedentă dinastiei Qing. Structura lemnoasă degradată de pe casele din est și vest transmite faptul că aceste case au fost remodelate în anii ’70 și ’80. În plus, judecând după structura lemnoasă de pe partea sudică a clădirii, nu se poate ignora faptul că este nevoie de reparații. Proiectul de restaurare va fi însă selectiv, deoarece va trebui să valorifice în continuare vechimea, valoarea financiară și cea istorică a clădirii. Reparațiile camerei din aripa de nord vor fi minime, înlocuind doar cărămizile grav deteriorate. Lucrările din camera de nord vor fi bine controlate, pentru a evita compromiterea aspectului istoric al camerei. Reparațiile în aripa de sud vor avea drept scop să ofere încăperii un stil de bază, prin renovarea parțială a acoperișului și a peretelui. După ce aripile de est și de vest vor fi demolate, acestea vor fi reconstruite într‑o structură din lemn cu acoperiș înclinat.

2. Integrarea elementelor noi. Noul mediu necesită cerințe de confort pe care arhitectura anterioară n‑ar fi putut să le susțină. Pentru ca noua structură a clădirii să fie rezistentă la temperaturi potrivite cerințelor, va trebui să fie complet închisă. În consecință, echipa a simplificat structura vizualizată a clădirii cu un «coridor curbat» plat, care creează o tranziție lină de la trecut la prezent. Galeria arhitecturii tradiționale are o jumătate în interior, o jumătate în exteriorul formei, expansivă pe înălțime, dar și în jos, amplificând în mod semnificativ frumusețea grădinii. Așa cum este anticipat în galerie, din exterior spre extinderea clădirii vechi se creează o priveliște rigidă, îngustă. În galerie, spațiul alb transparent semnifică etapele vremii. Vicisitudinile tumultului vieții și modelul arhitectural dintr‑o epocă întunecată generează un contrast temperamental între modern și trecut, creând totodată un dialog între trecut și viitor. De asemenea, echipa a descoperit faptul că, prin împărțirea spațiului interior al curții prin trei arce aleatorii, coridorul de curbură al curții originale creează trei ceainării cu specific independent, care permit o tranziție de la spațiul public la cel privat. Rezultatul reparației controlate va fi cortina de sticlă pentru verandă; de asemenea, vor fi imagini amplasate pe perete și ecrane curbate suspendate în aer; și un peisaj de pădure de bambus. În plus, fasciculul din coloana cu structură de oțel care înlocuiește lemnul deteriorat din clădirea veche generează o serie de imagini vechi și noi care se suprapun, integrând într‑o formă armonioasă elementele vechi și noi.

3. Semnificația proiectului. Orașul vechi nu este bogat numai din punct de vedere istoric, ci se bucură și de o realitate prezentă deosebit de complexă. În vreme ce valoarea istorică susține atractivitatea orașului prin venituri provenite din explorare, utilizarea nelimitată a complexului transformă orașul într‑un model artistic. Transformarea le conferă însă locuitorilor vechiului oraș responsabilitatea menținerii echilibrului între valorile istorice și artistice. Bogăția mediului înconjurător depinde în mod solemn de gradul de flexibilitate a rezidenților în menținerea unui echilibru între cele două valori. Noua viață și noul format pot fi privite ca un catalizator care folosește istoria pentru a spori utilizarea instalației.

Review overview