Nizio Design International

Muzeul Familiei Ulma

Muzeul Familiei Ulma al polonezilor care au salvat evrei în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial» este prima instituţie de acest fel din Polonia. În cadrul compoziției de ansamblu a muzeului, nu numai forma, ci toate celelalte elemente precum textura și materialele au un rol clar și special în exprimarea conținutului legat de mesajul muzeului. Formele arhitecturale minimaliste, abstracte aplicate aici, declanșează anumite sentimente vizitatorilor. Forma ascetică a clădirii amintește de o casă. Viziunea simbolică de acasă, adesea asociată cu un sentiment de dragoste și de securitate, a fost confruntată de designeri cu forme compoziţionale care exprimă anxietate și amenințare. Construcția din beton armat are fațade placate sau dublate cu panouri de oțel rezistente la intemperii, care dezvoltă un aspect de rugină, ca un martor al trecerii timpului. Cu o formă arhitecturală retrasă în teren și prin intermediul materialelor folosite, clădirea se încadrează și comunică perfect cu mediul său înconjurător.

Devenind o parte a contextului satului, dar și din istoria mai largă a regiunii, construcția amintește vizitatorilor repere istorice și traiul de dinainte de război din Markowa. Nu doar că pune în lumină timpurile lui Shoah dar, de asemenea, dezvăluie natura neschimbătoare a ființei, împotriva capriciilor sorții ale istoriei.

Fațada parțial vitrată a muzeului este o poartă simplificată până la forma unui semn. În interiorul muzeului a fost creată o atmosferă de amurg, generată de strălucirea luminii izvorâte din inima clădirii, şi există un paralelipiped de sticlă care simbolizează casa lui Józef și Wiktoria Ulma, precum și casele a mii de polonezi care și‑au riscat viața pentru a ajuta evreii.

Sunt expuse părți din mobilierul original, din atelierul de prelucrare a lemnului, din stupi, cărți, camerele de luat vederi ale lui Józef Ulma și documente de familie.

Interiorul Muzeului se menţine în atmosfera poeticii simple a pereților monumentali din beton. Punctul său culminant – situat în partea din spate a sălii de expoziție – este golul vertical îngust, iluminat, care simbolizează poarta îngustă către zona de neînțeles a morții.

Structura cu formă ascuțită, de pană, a construcției străpunge terenul din spatele casei, unde arhitecţii au amplasat o Livadă a Memoriei în care au plantat meri, peri și pruni; acest loc amintește atât de livada lui Józef Ulma, dar și de Grădina de Măslini a Drepților de la Yad Vashem. Pe peretele monumental, adiacent curții de acces, care exprimă o secțiune transversală prin pământ, au fost montate plăci de granit sablate cu numele polonezilor care au salvat evrei. Apoi, încastrate în chiar planul curții, sunt evidențiate plăcuțe cu numele celor care și‑au pierdut viața pentru a salva evrei.