Andrei Mărgulescu

Autor: Dora Francese

Cartea detaliază o metodologie de regenerare urbană care utilizează tehnologii sustenabile, acordând atenţie contextului social şi cultural. Strategiile de regenerare urbană îşi pot maximiza fezabilitatea şi fiabilitatea constituindu‑se pe studii prealabile care se referă la relaţia dintre locuitorii unui teritoriu şi calităţile sale în ipostaza unui habitat, a unui mediu al activităţilor biotice.

Această abordare implică o reducere a impactului tehnologic în cadrul strategiei de regenerare, privilegiază o abordare «soft» a acesteia utilizând mai puţine elemente construite. Termenul de bioregionalism sugerează o astfel de poziţie contextuală şi sensibilă din partea actorilor unui astfel de proces de regenerare. Bioregionalismul este declinat ca referire la un spaţiu geografic, dar şi la un spaţiu al unei mentalităţi despre modul în care se locuieşte într‑un anumit loc. O acţiune capătă o calitate bioregionalistă atunci când respectă integritatea specificului biologic al unui sit (procese, tipologii, configuraţii). Această integritate are un efect care depăşeşte limitele vieţii strict biologice şi are implicaţii identitare pentru locuitori, generând elemente de cultură a locuirii. Bioregionalismul înţelege un loc ca fiind un sistem integrat al unor elemente naturale (la diverse scări), al unor tradiţii, comunităţi şi modalităţi de producţie specifice.

Studiul situaţiilor preexistente făcut după aceste criterii poate fi garantul implementării reuşite a unor procese de înnoire (proiecţie, regenerare) şi are o miză contemporană acută acum când forţa globalizării îşi impune deseori propriile opţiuni insuficient diferenţiate unui loc, introducând tensiuni, falii, colaje.

Cartea este structurată în două părţi, ambele la fel de consistente. Prima parte este teoretică, iar a doua se referă la studii de caz. Partea teoretică detaliază conceptul sustenabilităţii unui proces de regenerare şi a necesităţii ca acesta să îşi poată continua acţiunile autonom, ulterior termenului scurt sau mediu al procesului de implementare. Viziunea bioregionalistă este detaliată în relaţie cu spaţiul mediteranean, cu economia de mijloace tehnologice şi cu resursele umane şi comunitare disponibile. A doua parte, cea a studiilor de caz, insistă asupra spaţiului mediteranean comentând regenerări urbane având o abordare bioregionalistă în Italia, Maroc şi Turcia. Locurile alese sunt variate, referindu‑se la pieţe urbane, zone de traversare şi pasaje, fronturi la apă, suburbii, zone industriale dezafectate, zone comerciale, parcuri peri-urbane.

În concluzie, cartea este o apariţie necesară, care detaliază o abordare a oraşului la foarte multe scări privilegiind o viziune sustenabilă şi integrată. În această înţelegere a regenerării, tehnologia este pe cât posibil minimizată tocmai pentru a‑i eluda rolul de substitut al unor procese locale atât de necesare şi de fiabile, procese care se referă la interdependenţa culturală, socială, economică şi a proceselor biotice într‑un teritoriu.