Vlad Sebastian Rusu

Reabilitarea și refuncționalizarea Palatului Cultural din Blaj

Scurtă descriere a situației existente

Palatul Cultural a fost proiectat în anul 1930 de către arhitectul bucureștean Victor Smigelschi, clădirea urmând să servească în primul rând pentru evenimentele iniţiate de Asociaţia Culturală ASTRA. Începând cu anii ’60, în clădire a funcționat cinematograful orașului, ocazie cu care s‑au adus și primele modificări asupra clădirii și curții interioare a acesteia. În paralel cu această funcțiune, la etaj au fost amenajate pe rând Muzeul de Istorie și Etnografie al Blajului, Biblioteca Orăşenească și Centrul de Radioficare Blaj, toate aducând diverse adaptări funcționale spațiului interior. În iarna anului 1995, un violent incendiu distruge o mare parte din clădire. În urma acestei traume, clădirea a rămas în ruină până în anul 2012 când s‑a inițiat proiectul de reabilitare și refuncționalizare a acesteia, prin care s‑a dorit realizarea unei săli multifuncționale flexibile, care să beneficieze atât de un iluminat natural, cât și de unul controlat, care să poată adăposti o gamă cât mai largă de evenimente culturale pentru comunitate: concerte, baluri, conferințe, expoziții, piese de teatru ș.a. De asemenea, în clădire urmează să activeze sediul Academiei Române – Filiala Alba. Clădirea Palatului nu este înscrisă în lista Monumentelor Istorice, cu toate că ea este cuprinsă în zona de protecţie a monumentelor istorice de importanţă naţională – Catedrala greco‑catolică Sf. Treime și Palatul Bagdi György. În Arhivele Naționale – Direcția Județeană Alba, s‑a descoperit o parte a proiectului inițial semnat de Victor Smigelschi.

Decizia etapei de intervenție| Inovație conceptuală

În urma expertizelor tehnice și a studiilor preliminare a rezultat necesitatea aducerii clădirii aflate în ruină la toate normele actuale de rezistență, de funcționare și de siguranță în exploatare. De asemenea, s‑a propus aducerea edificiului la nivelul funcțional și spațial din proiectul inițial, eliminandu‑se modificările ulterioare. Inovația conceptuală a constat în intervenții contemporane discrete, care să evoce istoria recentă, traumatică a clădirii și în același timp să creeze un spațiu public interior și exterior flexibil, adaptabil diverselor manifestări ale vieții culturale transilvănene. Astfel, sala devine multifuncțională prin eliminarea completă a scaunelor și prin controlul luminii naturale / artificiale prin folosirea / obturarea celor două luminatoare din acoperișul propus. Prin mijloace minime, reversibile (structura metalică a acoperișului sălii detașată prin cele două luminatoare, cărămida lăsată aparentă, tavanele false din oțel preoxidat), se amintește de spațiul interior afectat de flăcări.