Numărul 2/2019 al revistei Arhitext vă așteaptă în librăriile Cărturești din țară. El poate fi comandat la arhitext@gmail.com. Singur sau împreună cu celelalte numere din 2019, în varianta cu abonament.

CUPRINS

p. 8 Bucharest Triennale East Centric Architecture, 3rd edition 

MARC JAY (DK), Președintele Juriului Arhitext East Centric Awards 2019, Architects Should Tell The Story of Home 

 

p. 10 Strugurii pot fi (sunt acri) 

Începând cu numărul 1/2019 am inaugurat o rubrică nouă, drept consecință a opțiunii noastre (editoriale) de a ne concentra pe arhitectura țărilor din Europa Centrală și de Est, ceea ce ne reduce mult posibilitatea de a prezenta lucrări de arhitectură, urbanism, experimentale, «interesante sau drăguțe» (după cum anunța una dintre temele
revistei în 2018), provocatoare, incitante, ofertante, din restul lumii. Mai ales în cazul în care ele nu pot fi încadrate în numerele tematice. Al doilea motiv este că, în ce privește selecția unor astfel de proiecte, ne putem permite o abordare polemică, critică și liberă de orice fel de constrângeri (…) «Strugurii pot fi acri» este, în mod evident, o parafrază la «sentința» din celebra fabulă despre vulpea care nu poate ajunge la struguri. De ce parafrază? Pentru că încercăm să actulizam, dacă nu fabula, măcar expresia în cauză, având în vedere că astăzi în supermarket-uri putem găsi în permanență struguri mari și frumoși, dar, din păcate, descoperim de multe ori că ei nu au nici gust și nici aromă de struguri – și, e adevărat, putem descoperi, în cele din urmă, ca nici măcar nu sunt acri. (Arpad Zachi)

 

 

proiect: CISZAK DALMAS & MATTEO FERRARI. Malababa Flagship Store 

text: ILINCA POP, Viața cea frumoasă & LIVIA IONESCU, Dorință Infinită

 

Dintre atributele vitruviene, frumusețea a fost întotdeauna cel mai puțin explorat, fie pentru că arhitecții au supus frumusețea unor reguli stricte (ale simetriei bilaterale, din Antichitate până în Manierism și mai târziu, în Raționalism), fie că au definit-o prin «igienă, lumină și verdeață» (ca în Modernism) sau pentru că s-au întors împotriva ei de-a dreptul (în Postmodernism și, mai cu seamă, în Brutalism). «Urâtul și obișnuitul» s-au strecurat nu doar în fața ochilor noștri, ci și într-o anumită obișnuință de a gândi despre lume. Studiul istoriei arată, însă, că a existat aproape întotdeauna o întoarcere împotriva canonului, oricât de bine așezate în pâmânt sunt rădăcinile sale. (Ilinca Pop)

 

p. 16 De jur împrejur 

text & imagini: MIHAI PIENESCU, PEISAJ URBAN CU (multe) MITOCĂNII

Monumentului istoric (Palatul Creditului Industrial, arh. G. M. CANTACUZINO, 1935) îi lipsea un «accent».

p. 18 MIHAI PIENESCU, Editorial. Uși, ferestre, drumuri 

Aici repetăm precum cuceritorii Vestului american: «where there is bread, there is my country» (or «home», or «homeland»). Sau cum se spunea înainte de nașterea Mântuitorului, în moarta latină: Ubi bene ibi patria. Și înaintăm, construim, acumulăm – în toate cele patru vânturi, global împresurați.

 

p. 20 MATEI VIȘNIEC, Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama

p. 28 ANDRÉ TRILLAUD, De jur împrejurul călătoriei 

p. 34 RUDOLF POLEDNA, Casă și acasă

p. 42 house pARTy

p. 46 DECEBAL SCRIBA, Gates / Passages

p.50 Editorial. Ce fel de povești spunem? 

Ce sunt poveștile? De ce continuăm să le spunem? (…) Veți citi despre trei dintre aceste tipologii „de basm”, turnul, cuibul și ruina, și despre cum apar ele astăzi în diferite țări – așa cum regăsim la fel de multe versiuni ale aceleiași povești pe cât de mulți povestitori există în lume.

(Ilinca Pop & Cătălina Frâncu)

 

p. 51 I. TURNUL

Este, într-adevăr, așa cum scria Adolf Loos în «underwear»? Are noua clasă de mijloc «datoria» să poarte veșminte regești dacă și le poate permite? În ce măsură construim turnuri din motive pragmatice și în ce măsură le investim, încă, cu semnificații magice? 

 

foto: wutopia lab, House on the House

 

+++

WUTOPIA LAB, House on the House 

WIRTH ALONSO ARCHITEKTEN, Reabilitarea unui turn de apă în Potsdam //

STARH, Casa Turn 

INTERFACE STUDIO ARCHITECTS, Tiny Tower

HERZOG & DE MEURON, Beirut Terraces

 

---

 

p. 75 II. CUIBUL

Păsările social weaver construiesc cuiburi comune. Ele trăiesc în colonii, își construiesc toate cuiburile în același arbore, așa încât să ajungă la o temperatură confortabilă în timpul nopților reci în deșert. Materialele folosite de aceste păsări în construcția cuiburilor au rol de izolare termică, în timp ce faptul că trăiesc în grupuri le ajută să se apere de potențiali prădători. Așezările lor sunt asemenea unor sate sau comunități autonome – sau oricum am vrea să le numim. (…) În multe situații, acest «cuib» înseamnă protecție, însă este vorba despre un anumit tip de protecție care nu se opune unui factor extern, ci îi răspunde acestuia. 

 

foto: Martin Zizka, Casă pentru un creator de viori

 

+++

AB CHVOYA, O casă cu un candelabru

OFIS, C+C, C28, Modul de locuire lângă Castelul din Ljubljana 

SOZONYCH, Lesom

MARTIN ZIZKA, Casă pentru un creator de viori

LLUIS AUQUER FRAMIS, Casa de Fang

 

---

 

p. 92 III. RUINA?

(…) Svetlana Boym descrie nostalgia ca «expunere dublă sau supraimpresiune a două imagini – acasă și în afara granițelor, trecut și prezent, vis și viața de zi cu zi.»(ii) Fie că ruina este în centrul proiectului, fie că se transformă într-un element de lucru, ea se află întotdeauna pe graniță, acolo unde lucrurile sunt cu adevărat vii – chiar dacă, la o primă vedere, ar putea părea, de fapt, ostatice. 

 

foto: Flores&Prats, Sala Beckett

 

+++

FORES & PRATS, Sala Beckett 

98 KARIN MATZ, HB6B 

102 COLL COLL, Prádelna

 

---

 

p. 108 EPILOG. Și care sunt poveștile pe care nu le spunem?

x HASAN CENK DERELI, Forced Migration

 

It represents everyone who is torn from the place that they call home
All the people who sail off whatever their reason is
It is us
(H. Cenk Dereli – Forced Migration)

 

Sunt multe povești pe care am ales să nu le spunem – pentru că nu e loc suficient aici – și multe imagini ale caselor de poveste pe care le putem inventa cu ușurință (…) Poveștile în care găsim aceste case (la fel ca poveștile din care vin turnul, cuibul și ruina) există oriunde ne putem imagina teritorii locuite. Casa purtată în spate, mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, sau casa pe roți – casa celui care e mereu în mișcare. Casa din munte, din pădure. Casa pentru care ești prea mare sau prea mic. Casa (care ți-a fost) smulsă (de furtună).

 

foto: HASAN CENK DERELI, Forced Migration

p. 114 ILINCA POP, Editorial

Spațiul public nu este doar un loc în care ne dorim să fim văzuți, iar spațiul privat nu este doar locul care ne oferă protecție, care ne separă de lumea exterioară. Există numeroase relații între spațiile interioare ale unei clădiri, sau între fragmente ale unei clădiri. Spațiile de legătură devin ele însele, uneori, adevăratele locuri. Ferestrele nu ne premit doar să privim sau să fim priviți, ci și pun în legătură lumile noastre diferite. 

 

+++

PETR STOLÍN ARCHITEKT, Grădinița Nová Ruda // MATTHIAS BÄR, BERND RIEGGER, QUERFORMAT, Școala Schendlingen //

AMUNT, NUB // 125 PLAINI AND KARAHALIOS ARCHITECTS, Apartament în Korydallos // 128 HRYSTIA KOLIASA ARCHITECTURE, Apartament Menchuks //

MIOLK, Casa Furnicilor // AB+PARTNERS, Dental Studio // DSBA, Oromolu Business Center // DSBA, Biserica «Sfinții Ioan»

 

foto © Alexandra Timpanu, Grădinița Nová Ruda

 

foto: © Adolf Bereuter, Școala Schendlingen

Abonament standard: 126 lei + taxe poștale 40 lei / 15% reducere față de prețul la raft

Abonament studenți & pensionari: 76 lei + taxe poștale 40 lei / 48% reducere față de prețul la raft

Mai multe informații la arhitext@gmail.com