Arhitext 3/2019: Peștera lui Platon | Co-living, Co-housing
pp. 6 Bucharest Triennale East Centric Architecture, 3rd edition EVA PRATS & RICARDO FLORES (Flores & Prats, Barcelona), invitați conferință Arhitext East Centric Awards 2019, «HOME» - INSIDE AND OUT pp. 10 Strugurii pot fi (sunt) acri Începând

Numărul 3/2019 al revistei Arhitext vă așteaptă în librăriile Cărturești din țară și Li. El poate fi comandat de pe site-ul arhitext@gmail.com. Singur sau împreună cu celelalte numere din 2019, în varianta cu abonament.
CUPRINS
pp. 6 Bucharest Triennale East Centric Architecture, 3rd edition
EVA PRATS & RICARDO FLORES (Flores & Prats, Barcelona), invitați conferință Arhitext East Centric Awards 2019, «HOME» – INSIDE AND OUT
pp. 10 Strugurii pot fi (sunt) acri
Începând cu numărul 1/2019 am inaugurat o rubrică nouă, drept consecință a opțiunii noastre (editoriale) de a ne concentra pe arhitectura țărilor din Europa Centrală și de Est, ceea ce ne reduce mult posibilitatea de a prezenta lucrări de arhitectură, urbanism, experimentale, «interesante sau drăguțe» (după cum anunța una dintre temele revistei în 2018), provocatoare, incitante, ofertante, din restul lumii. Mai ales în cazul în care ele nu pot fi încadrate în numerele tematice. Al doilea motiv este că ne putem permite o abordare polemică, critică și liberă de orice fel de constrângeri. (…) «Strugurii pot fi acri» este, în mod evident, o parafrază la «sentința» din celebra fabulă despre vulpea care nu poate ajunge la struguri. De ce parafrază? Pentru că încercăm să actulizam, dacă nu fabula, măcar expresia în cauză, având în vedere că astăzi în supermarket-uri putem găsi în permanență struguri mari și frumoși, dar, din păcate, descoperim de multe ori că ei nu au nici gust și nici aromă de struguri – și, e adevărat, putem descoperi, în cele din urmă, că nici măcar nu sunt acri. (Arpad Zachi)

© Ilinca Pop
proiect: OMA. Fondazione Prada
text: MARIA TASE, Secvențe dintr-o fundație incompletă
Koolhaas ridica atunci o problemă foarte actuală: arhitectura – între provocare și confort. De multe ori spațiul arhitectural are de suferit din cauza încercărilor de a atrage oamenii, de a-i face să rămână acolo, drept urmare, de a se arăta publicului cât mai primitor și confortabil, de a induce sentimentul de siguranță. Acest proiect și-a propus detașarea față de un anume confort vizual sau pitoresc și asumarea unei percepții mai dure a spațiului industrial brut, chiar dacă limbajul halelor existente este unul clasicist, melancolic și poetic. Deși discretă, intervenția emană o puternică energie, care depășește cu mult granițele incintei, delimitate de gardul înalt din beton. (Maria Tase)
pp. 16 De jur împrejur
text & imagini: MIHAI PIENESCU, SFÂNTUL TOMA & E. V. LE-DUC (1)
pp. 17 UAUIM Universitatea de Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu», București
Evenimente aniversare – Facultatea de Arhitectură de Interior a Universității de Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu» – București
pp. 34 ARPAD ZACHI, Editorial: Casa noastră de ieri și de azi
Casa (căminul, sălașul, locuința, apartamentul și cuibul, vizuina, bârlogul, culcușul) este, în esență, o «peșteră». O peșteră personală (familială) care poate fi percepută, înțeleasă, chestionată și interpretată în acest sens (Mitul Peșterii la Platon, în speță). O astfel de perspectivă este abordată și în numărul tematic de față.
pp. 36 ȘTEFAN VIANU, Lucrul și locul: o poveste
pp. 44 JUHANI PALLASMAA, Cuib pentru oameni
pp. 48 ARPAD Zachi, Peștera care se naște în jurul vetrei
pp. 58 SARAH ROBINSON, Adieu, Descartes
pp. 62 VINTILĂ MIHĂILESCU, ACASĂ. Arheologie și psihanaliză
pp. 68 BOGDAN GHIU, În peștera oglinzilor
pp. 74 Editorial: Locuind împreună, Europa, America, Asia, Australia
Sunt 3 perspective pe care selecția de proiecte le urmărește: evoluția rapidă de la co-housing la co-living, rezolvarea unor probleme de integrare socială prin modele de locuire în comun (bătrâni, femei singure cu copii, oameni fără adăpost, comunități cu tradiție foarte puternică etc.) și interpretări cu caracter local ale locuirii în care o parte din resurse sunt puse în comun (din Europa până în America de Nord, Asia și Australia).
(Andreea-Livia Ivanovici)
pp. 76: Dorte Mandrup Arkitekter, Comunitatea Cohousing Lange Eng
pp. 80: Henley Halebrown Rorrison, Primul proiect de co-housing din Londra – Copper Lane
pp. 84: PLP Architecture, The Collective Old Oak

© Amandine Alessandra, The Collective Old Oak
pp. 87: Teatum + Teatum Architects, Infrastructură urbană de închiriat
pp. 90: Octane architect & design, Hachi, apartamente în regim hotelier

© Rungkit Charoenwat
pp. 94: WeLive, Co-living asociat co-working
pp. 96: Alexis Dornier, Co-living și co-working în Bali
pp. 98: I. Provocări pentru o săptămână întreagă (Andreea-Livia Ivanovici)
pp. 100: Pollard Thom as Edwards, Co-housing pentru seniori
pp. 103: Jereb in Budja arhitekti, Casa mamelor
pp. 106: Iredale Pedersen Hook Architects, Centrul pentru seniori Walumba
pp. 109: Leve Architects, Apartamentul zero pentru cei fără adăpost
pp. 112: II. Între un experiment și o comunitate intenționată (Andreea-Livia Ivanovici)
pp. 113: Dieter Dietz, Spații de trai la comun în peisajul rural al Elveției
pp. 116: MIE L ARQUITECT OS & STUDI O P10, Spațiu de locuit împreună în Barcelona
pp. 119: STUDI O MK27, Comunitate închisă în Madrid
pp. 124: arpanetoarchitekten + fatkoehlarchitekten + BAR architekten, Coop Project Spreefeld, Berlin
pp. 129: bureau SLA + bureau Zakenmaker, Nouă locuințe în Oosterwold
pp. 136 Editorial: Dana Milea & Mihai Zachi
Îmi imaginez porți, uși – care nu există pentru a permite accesul în sau dintr-o zonă închisă… care nu există pentru a permite trecerea dincolo, ci exclusiv pentru a face posibil actul în sine de a fi traversate, și, apoi, de a exista (…) Ele sunt spații de tranzit între un loc și înapoi către sine, deschideri (…) așezate pe o graniță între identități diferite.
pp. 137: NFO (Kata Marunica, architect, Nenad Ravnić, architect.) + prof.Petar Barišić,sculptor, Memorialul Gordan Lederer
pp. 140: PAL METT – MARKOWE OGRODY S.C., RYSY ARCHITE KCI, Turnul de observație
pp. 142: JAN TYRPEKL, Cabina
pp. 144: Keeo4design, Aleea de deasupra podgoriilor
pp. 148: Arrea arhitektura d. o. o., Pavilionul de intrare, parcul dendrologic Volčji Potok
pp. 150: Radko Květ architectural studio, Archeopark Pavlov
pp. 152: ENOTA, Parcul central Koper
pp. 156: Ravnikar Potokar Architectural Office, O piață mai jos de castel și un loc de joacă «Zamorc»
pp. 160: Studio SVET VMES, Atriumul Pebble
pp. 162: 4of7 & Institute of Transportation CIP, DT Plateau
pp. 166: Parasite Studio, Timișoara 2021

© Daniel Opriș