‹Conștiința umană, cea care nu se află doar în creier, ci este deplin întrupată, necesită un mediu exterior bogat în sensuri și emoții pentru conștientizarea de sine. Este inutil să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă mediul ar fi «lin» și nu ar opune nicio rezistență, asemenea unui loc perfect «confortabil» sau o halucinație indusă de droguri.›

Alberto Pérez-Gómez

Cartea «Consonanțe Semnificația arhitecturală după crizele științei moderne» reprezintă traducerea celei mai recente scrieri a reputatului teoretician al arhitecturii Alberto Pérez-Gómez. Volumul se înscrie în colecţia «Spaţiul sensibil», completând în mod consistent ediţia în română a tratatului «The Eyes of the Skin», a lui Juhani Pallasmaa si cel de-al doilea titlu -«Ambiguitatea Capodoperei. LIVIO VACCHINI, prin 11 dialoguri» (Ștefan Simion).

Cartea este un tratat de arhitectură transdisciplinar şi constituie o operă de maturitate a autorului, care sintetizează deopotrivă gândirea acestuia şi reuneşte explorările teoretice din ultimii ani în câmpul devenirii arhitecturii şi al relaţiei acesteia cu teritorii conexe: filosofia, muzica, literatura etc.

Alberto Pérez-Gómez abordează arhitectura prin prisma noţiunilor de stare şi de atmosferă, legând aceste idei de conceptul-cheie Stimmung – acordare – şi de rădăcinile acestuia în armonia pitagoreică şi în echilibrul vitruvian al proporţiilor. Autorul afirmă: primatul locului asupra spaţiului; aspectul lingvistic al arhitecturii – vocile arhitecturii şi vocea arhitectului; arhitectura ca experienţă multisenzorială (nu plastică), menţionându-i pe Piranesi, Ledoux sau Hejduk ca exemple pentru modelarea metaforică; felul în care Stimmung poate fi întrebuinţat astăzi pentru a pune în operă posibilităţile contemporane de acordare.

Pornind de la o critică a perspectivei reducţioniste a ştiinţelor moderne, autorul explorează în cadrul cărţii unul dintre rolurile esenţiale ale arhitecturii: acela de a acorda fiinţele umane la mediul în care trăiesc. Ca antidot la dualismul cartezian, cartea reprezintă un adevărat act de aducere laolaltă: punând în relaţie profunzimea istorică şi preocupările contemporane, aceasta discută interacţiunea dintre minte şi corp, recunoscând întruchiparea şi limbajul ca aspecte cruciale ale percepţiei arhitecturale. Recunoaşterea limbajului poetic ca o unealtă esenţială în înţelegerea şi crearea unor atmosfere sensibil acordate oferă o binevenită deschidere faţă de limitările metodelor curente de producţie şi reprezentare arhitecturală.

• Volumul este disponibil în librăriile Cărtureşi şi la sediul Fundaţiei Arhitext din incinta UAUIM.
• Comenzi: arhitext@gmail.com

«Consonanțe. Semnificația arhitecturală după crizele științei moderne» a fost publicată cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România prin finanţare din timbrul arhitecturii.