Regenerare Urbană Uzinele Malaxa. Conversia Halei Laminorul

Conversia patrimoniului industrial | Proiect de specialitate An V

Colectiv îndrumare: lect. dr. arh. Andrei Eugen Lakatos, asist. drd. urb. Caterina Alexandra Roşca

Invitaţi: prof. arh. Francis Metzger (Faculté d’Architecture «La Cambre – Horta», Bruxelles),
prof. dr. arh. Constantin Enache (U.A.U.I.M.), lect. dr. arh. Gabriel Panasiu (U.A.U.I.M.)

Principii generale

În România, în urma investiţiilor ample în domeniul construcţiilor şi a dezvoltării haotice a pieţei imobiliare postrevoluţionară, majoritatea oraşelor mari se confruntă cu dificultăţi la nivelul fondului construit. Problemele generate de noile intervenţii urbane completează disfuncţiile majore apărute în urma proceselor de transformare cu caracter radical, suferite de ţesutul urban în perioada anterioară anului 1990. Efectele suprapuse ale acestor intervenţii şi transformări au condus la apariţia unui mediu construit caracterizat de contraste, aflat între strălucirea arhitecturii contemporane, tristeţea cartierelor din epoca comunistă şi zonele marginale (sau marginalizate).

O disfuncţie importantă la nivelul oraşelor este reprezentată de spaţiile industriale inserate în cartiere de locuit, prezente sub forma unor relicve arhitectonice, unul dintre motivele căruia se datorează acest fapt, fiind întreruperea programelor de restructurare urbană anterioare anului 1990. Ulterior, deciziile de ordin politic şi economic, precum şi orientarea investitorilor către zone cu un grad ridicat de profitabilitate, au făcut ca aceste zone să intre în declin, clădirile industriale şi spaţiile aferente lor ajungând astfel într-un grad avansat de degradare.

Siturile postindustriale prezintă un potenţial cultural nevalorificat încă. La nivel naţional, există o serie de situri industriale cu specific şi tipologii diferite, în funcţie de tipul de aşezare urbană din care fac parte, de funcţiunea pe care au avut-o iniţial sau de perioada în care au fost construite. O caracteristică a acestor situri industriale este statutul lor de multe ori incert, datorat unei neinventarieri corecte pe lista patrimoniului construit, istoric şi cultural sau, în unele cazuri, chiar datorită faptului că ele nu au încă statutul de clădiri patrimoniale.

În Bucureşti există ansambluri industriale ce sunt înscrise în patrimoniul naţional (Moara lui Assan, Fabrica de bere Bragadiru, Vama Antrepozite, Gara Filaret, Uzinele Malaxa etc.), dar există şi situri industriale extrem de fragile, care şi-au încetat activitatea industrială şi sunt acum la discreţia dezvoltatorilor imobiliari. O mare parte dintre siturile care nu se bucură de un statut clar din punct de vedere al valorii lor patrimoniale, au fost deja desfiinţate în întregime (Fabrica de Ulei „Muntenia”, Fabrica de Ulei „Solaris”, Uzina de Gaz Bucureşti, Fabrica de pâine şi moara „Dâmboviţa”, Fabrica de pâine „Spicul”, fosta hală a Uzinei Ford, fostul depou de tramvaie cu cai de pe str. Vasile Lascăr, înfiinţat în 1871). În locul lor s-au ridicat ansambluri de clădiri ce adăpostesc locuinţe sau birouri, a căror calitate şi fezabilitate arhitecturală şi urbanistică sunt, de multe ori, discutabile. Lipsa unor instrumente legale şi financiare şi, de multe ori, prezenţa unor interese locale speculative, au ca rezultat impasul în care se află astăzi patrimoniul industrial din România.

Moştenirea industrială din mediul urban face astăzi parte din ţesutul oraşului modern, care de multe ori s-a dezvoltat în jurul fabricilor, ca în jurul unor poli generatori de activităţi. Situate acum în apropierea centrelor oraşelor, ariile industriale destructurate, până odinioară embleme ale oraşului, reprezintă procente importante din suprafaţa oraşelor, fiind văzute ca o imensă rezervă urbanistică în aşteptare de destinaţii. Din păcate, investiţiile imobiliare sunt interesate doar de terenul pe care se află ansamblurile industriale, acestea prezentând avantaje din punct de vedere al amplasării, nu şi de o eventuală investiţie în reabilitarea lor.

Moştenirea industrială din mediul urban face astăzi parte din ţesutul oraşului modern, care de multe ori s-a dezvoltat în jurul fabricilor, ca în jurul unor poli generatori de activităţi. Situate acum în apropierea centrelor oraşelor, ariile industriale destructurate, până odinioară embleme ale oraşului, reprezintă procente importante din suprafaţa oraşelor, fiind văzute ca o imensă rezervă urbanistică în aşteptare de destinaţii. Din păcate, investiţiile imobiliare sunt interesate doar de terenul pe care se află ansamblurile industriale, acestea prezentând avantaje din punct de vedere al amplasării, nu şi de o eventuală investiţie în reabilitarea lor.

Astfel, problema marilor suprafeţe de teren nefolosite, aflate în apropierea centrelor urbane, dar care mai păstrează încă amintirea unui trecut industrial înfloritor, cere o rezolvare. Aceste operaţiuni de arhitectură şi urbanism pot să fie factori importanţi care să contribuie la regenerarea oraşului şi la îmbogăţirea, sau în unele cazuri, la apariţia, traseelor culturale. Pe acest fond, este de dorit întoarcerea către patrimoniul construit, salvarea şi reintegrarea acestuia în circuitul funcţional şi cultural al oraşelor, în vederea recuperării şi păstrării valorilor istoriei.

Text: Andrei Eugen Lakatos

Residential Malaxa

Autori: Drăguși Alexandru, Hurduzan Anca Ruxandra, Pușcașu George

Moștenirea industrială din mediul urban face astăzi parte din țesutul orașului modern, care de multe ori s-a dezvoltat în jurul fabricilor, ca în jurul unor poli generatori de activități. Vechile ansambluri industriale reprezintă procente importante din suprafața orașelor, fiind văzute ca o imensă rezervă urbanistică. Propunerea unei zone multifuncționale – centru de cartier – a avut ca scop  valorificarea potențialului dat de contextul istoric și funcțional, și anume existența monumentelor istorice, infrastructura feroviară, continuitatea circulațiilor, existența unor clădiri ce pot fi propuse spre conversie sau păstrate  din valențe istorice, arhitecturale sau a stării bune în care se află.

Programul de arhitectură al acestui proiect este un prilej de reflecție asupra spațiilor industriale dezafectate, rămase ca niște carcase părăsite și golite de sens sau conținut. Programul include două componente principale, segregate funcțional prin volumetria propusă. Datorită investiției majore pe care acest obiect de studiu o cere, am ales să construim două lumi, și anume una culturală și comercială în interiorul halei, și una care să susțină economic această investiție – birouri și locuințe colective – deasupra acesteia. Legătura dintre aceste două zone se face prin noduri cu rol structural și funcțional, caracterul public sau privat fiind diferențiat prin volumetrie: nodurile de circulație ale locuințelor sunt izolate, iar cele de la birouri sunt încorporate în alte clădiri cu rol comercial sau cultural.

Malaxa Mediatheque

Autori: Ioana Mariea, Robert Popescu, Mihai Cătălin Trică

Proiectul urmărește propunerea unui scenariu de dezvoltare pe terenul uzinelor Malaxa. Conceptul proiectului s-a conturat în urma analizelor urbanistice, având ca scop principal păstrarea construcțiilor aflate în Protecția Patrimoniului dar și punerea lor în evidență într-un context contemporan ce permite insulei să funcționeze și să fie integrată din nou în țesutul urban înconjurător. Totodată, conceptul urmărește să prezinte ideea de obiecte în vegetație, în acest fel rezolvându-se problema lipsei spațiului verde în zonă.

Intervenția arhitecturală a proiectului se dezvoltă pe uzina Laminor, proiectată de arhitectul Horia Creangă. Funcțiunea pe care o redobândește uzina este de mediatecă, în interiorul acesteia dezvoltându-se diferite activități necesare contextului în care se încadrează. Pentru asta propunem un joc între modernismul lui Creangă și un “nou modernism”, ambele stând împreună în același spațiu.

Conceptul intervenției pornește de la necesitatea de a readuce scara umană în interiorul uzinei prin intermediul unui etaj superior descris prin traseul pasarelelor. Acestea au rolul de a pune în legătură volumele ce adăpostesc activități individuale ale mediatecii. Astfel, volumele sunt amplasate în lungul tramelor structurale, detașat de structura metalică a halei, acestea având structură proprie, pentru a păstra caracterul longitudinal al spațiului interior și pentru a oferi posibilitatea de percepere a întregului spațiu încă de la intrarea în hală. Legătura dintre nivelul parterului și nivelul superior se face prin intermediul unor rampe ce se desfășoară pe o distanță de 40 de metrii astfel încât trecerea de la un nivel la celălalt să se efectueze treptat într-un ritm cât mai lent.

Parcul Tehnologic Malaxa

Autori: Radu Matei, Iulia Munteanu, Maria Oprea

Constituind în momentul actual o ruptură de mare amploare în țesutul Bucureștiului,activarea și regenerarea fostei platforme industriale a Uzinelor «Malaxa» a constituit o provocare, destinația aleasă fiind aceea de parc tehnologic. Spațiul vast este transformat într-un sistem ierarhizat de artere și spații verzi. Patru piețe majore devin spații-eveniment de-a lungul acestor parcursuri, întregul ansamblu devenind un mozaic de fragmente cu caracter diferit. Conformarea funcțională prevede conversia fostelor hale în zona de prototipare și asamblare în serii limitate, respectiv incubator de cercetare. Toate clădirile considerate cuvaloare istorica au fost menținute, fiind eliminată doar o parte a intervențiilor noi.
Fragmentarea este realizată prin limite virtuale,constituite de pasarele sau perdele de vegetație, iar sistemul de acoperire și structura sunt scoaseîn evidență prin utilizarea unor volume joase și a închiderilor de sticlă.

Kultur Malaxa

Autori: Roxana Andreea Irimia, Andreea Ionelia Nae, Andra Raisa Parpală

Primul pas în demersul proiectului a fost studiul celorlalte zone industriale bucureștene, în ceea ce privește amplasamentul în cadrul orașului,funcțiuni precedente și actuale, aspect. Un al doilea pas a fost analiza socială a nevoilor bucureștenilor și direcțiile în care acestea se îndreaptă. La nivel global există, în ultimele decenii, un trend în privința unui nou tip de industrie, cel al industriilor creative. Hala Laminor, prin conversia propusă, devine un spațiu viu, activ, în care se creează și care se vizitează. Sunt cuprinse aici mai multe funcțiuni: teatru, cinematograf, spații de producție, școală de pictură, sculptură și dans, spații de birouri etc. Toate acestea relaționează și sunt în strânsă legătură: spre exemplu, vechile șine de cale ferată au fost păstrate și reutilizate;cu ajutorul acestora se transportă materialele către spațiile de producție.

Urban agriculture

Autori: Breban Bianca, Turdean Matei, Voinea Diana

Propunerea noastră are ca scop regenerarea zonei ocupată de fosta platformă industrială Faur, prin conversia acesteia într-un parc tehnologic bazat pe cercetarea în agricultură.
Una dintre ideile principale ce se înscriu în acest concept a fost cea de a converti zona șinelor de tren dezafectate într-un spațiu pentru sere, cu posibilitatea extinderii acestora în interiorul
orașului. Una din traveele centrale devine o promenadă interioară, ce asigură legătura între principalele spații publice din imediata apropiere. Accesele principale sunt orientate perpendicular pe această spină centrală, asigurând o percepere gradată a spațiului. Principalele funcțiuni sunt amplasate în interiorul unor module individuale, atașate spinei centrale, ce își găsesc locul în interiorul structurii existente. O serie de funcțiuni publice, cum ar fi restaurant, librărie, spații comerciale asigură o legătură directă cu spațiile publice exterioare.