Bogdan Ghiu

TRADUCEREA INTER-DISCIPLINARĂ SAU EPISTEMOLOGIA ARHIPELAGULUI

Mediul-mediu

A gândi cu mâinile, din aproape în aproape. Alt model al gândirii. Altă «imagine a gândirii» (Deleuze). Arbore/Rizom. Modelizare de tip intuitiv, artistic, poetic, nu «științific», «rațional».

NU gândire «continentală», de tip uscat și continent (conținător) + cele două tipuri de imperii coloniale: francezii, spaniolii, portughezii (interesați doar de «țintă», de «receptor») vs englezii și, azi, incipient (ca mare răsturnare și recuperare istorică) chinezii (interesați – și – de «mediul» însuși, de mediul ca atare).

NU dualism: NU eu / tu, identic / diferit, același / altul etc. Nu juxtapunere, ca țările pe continente (țări conținute de continent, continente pentru conținerea oamenilor între limitele uscatului ferm, certitudinea sub picioare), fără nimic între ele, doar linia abstractă a «graniței». Nu există granițe; granița este ea însăși un teritoriu, abia granița este alteritatea, dar o alteritate comunicantă, alteritate-mediu, nu alteritate-adresă. Trebuie să spațializăm, să corporalizăm granițele, ca mediu de comunicare, negociere, întâlnire – traducere.

De ce treimea (treitatea, «terțitatea», cum fi spus Peirce) e (doar) divină? Introducerea terțului diferit-comunicant, a mediului-mediu (trebuie să fii diferit ca să poți să favorizezi comunicarea, întâlnirea), care e între, Sfânt Duh terestru.

De revizuit așa-numita Schemă a traducerii generalizate din Totul trebuie tradus, din care am «uitat» traducerea inter-disciplinară. Dar chiar să fie vorba de o uitare, sau de fapt nu este vorba cu adevărat de un fenomen de traducere?

Arhi(tecturile) arhi(pelagului)

Arhitectura nu este o știință, nici «moale», nici «tare», nici «naturală», nici «umană». Dar tocmai caracterul acesta secund, concret, practic, apropiat de artizanat și de bricolaj – sau, mai exact, balansând, «făcând podul» între polul ingineresc și polul meșteșugăresc (cf. celebra dihotomie a lui Claude Lévi-Strauss, din Gândirea sălbatică) –, o face să aibă un rol politic strategic: de paradigmă generalizabilă, transpozabilă, «traductibilă», ca metaforă universală.

Arhitectura este o metaforă (printre cele mai răspândite) tocmai pentru că este o meta-metaforă, dacă se poate spune așa, legând aproapele cu departele, definind aproapele prin departe, ceea ce o face să meta-lege, să metaasocieze (făcându-i să facă societate) poeticul (artisticul) cu politicul într-un mod care de asemenea constituie o arhi-meta-metaforă, între etic și pragmatic (e mai pragmatic să te comporți etic). Arhitectura este o artă politică etico-pragmatică. Și tocmai de aceea, singura care mai

Extra est inter. Efracții, infracțiuni, evenimente, singularități

Ce e traducerea? Mediu diferit, care unește: diferitul unește.
OCOL DE TRADUCERE.

Să nu uităm însă deconstrucția iluziei naive fenomenologice: nu putem ieși cu totul în afară, din orice disciplinaritate și disciplinare a cunoașterii spre o vizare pusă, ci doar între discipline, care este de fapt spațiul cel mai vast. Nu există non- sau pre-interpretativitate, «vizare pură» și «donare» virgină, directă, ci doar inter-disciplinaritate.

Dar – altă iluzie, altă naivitate – nu se poate trece direct de la o disciplină la alta, disciplinele nu sunt lipite și despățite prin ziduri duble, asemenea țărilor pe o hartă doar a uscatului, a terenului ferm și uscat, înălțat, ieșit din ape. Între discipline există tocmai lumea: mediul de alteritate al traducerii. Alteritatea e traducerea, traductibilitatea.