Casa Furnicilor – MIOLK
E un moment foarte special acela în care visul cuibului perfect se materializează și începe locuirea acasă. Pentru furnici a fost important ca acest cuib să le ofere protecție față de un mediu exterior aflat într-o

- Amplasament : Iași, România
- Titlu proiect : Casa Furnicilor | Ants House
- Arhitecți : Adriana Gheorghiescu, Alexandra Berdan
- Inginer : Andrei Bobu
- Proprietar : Furnică Daniel și Cătălina
- Suprafață : 170 mp
- Anul proiectului : 2014–2017
- Fotografii : Laurian Ghinițoiu
E un moment foarte special acela în care visul cuibului perfect se materializează și începe locuirea acasă.
Pentru furnici a fost important ca acest cuib să le ofere protecție față de un mediu exterior aflat într-o incertă
expansiune imobiliară.
Datele fixe ale temei de proiect au fost: casa să arate ca un buncăr, dormitorul matrimonial să fie cât mai sus și
zona de zi să susțină pasiunea pentru socializare a unui cuplu cu multe rude și prieteni.
Panta medie a terenului și accesul auto dinspre latura nordică au condus la o rezolvare volumetrică pe seminiveluri.
Cota de acces se așează pe cota străzii, iar cota zonei de zi oferă legătură directă cu viitoarea grădină. Merită
exploatată priveliștea ce se deschide de la cota ultimului dormitor, printre dealuri, spre oraș. Așa a apărut balconul
consolă de 3m, acum loc de răsfăț la soare, în diminețile de vară.
Volumul curat, foarte simplificat al casei, ascunde încremenit surpriza spațială din interior. Într-o amprentă de
8 m × 8 m, interiorul casei se retrage către limita exterioară a volumului, lăsând interiorul liber pentru lumină și
străpungeri vizuale între încăperi. Casa furnicilor convinge creierul să contrazică metri pătrați. Ferestrele interioare
și cele exterioare se suprapun, conducând mereu privirea spre exterior, oferind direcții de evadare vizuală.
Interiorul este tratat ca spațiu urban sud-european. Zona de zi este spațiul principal, ca o piațetă deschisă către
care privesc ferestrele dormitoarelor – căsuțe pe versant. Dormitoarele-cub suprapuse și distanțate față de centru
lasă loc luminii zenitale să parcurgă volumul pe verticală, până deasupra locului de luat masa. Scara interioară
este un parcurs ascendent ce face legătura între mai multe puncte de belvedere ce privesc spre cuibul – piațetă
al familiei.
Acum, amprenta spațială a casei este puternic sculptată în realitatea de zi cu zi a familiei, astfel încât furnicii
declară că din orice loc frumos se întorc acasă cu dor de lumea lor verticală.
Textul aparține arhitecților