Home / 5/2018  / MEMORIA MINUITUR, NISI EAM EXERCEAS* – Arpad Zachi

MEMORIA MINUITUR, NISI EAM EXERCEAS* – Arpad Zachi

[vc_row][vc_column][vc_column_text] Totdeauna a imagina este mai larg decât a trăi. Gaston Bachelard , Poetica spațiului Nu privi adevărul doar cu ochii, Ci cu tot ceea ce eşti tu însuţi. Paul Claudel, Porcul, Cunoaşterea Răsăritului [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]   Conținutul abordării teoretice al acestui număr reprezintă

Totdeauna a imagina este mai larg decât a trăi.
Gaston Bachelard , Poetica spațiului
Nu privi adevărul doar cu ochii,
Ci cu tot ceea ce eşti tu însuţi.
Paul Claudel, Porcul, Cunoaşterea Răsăritului

 

Conținutul abordării teoretice al acestui număr reprezintă o selecție consistentă din conferințele susținute de invitații de marcă și eseurile scrise de studenții participanți la tabăra de creație „Memoria și imaginarul”** de la Brăduleț***, din aceasta vară, organizat de fundația și revista Arhitext. De aceea, și „articolul de fond” este o selecție de secvențe din prezentarea și motivarea proiectului cultural care a stat la baza demersului nostru.

 

Câteva cuvinte despre tema aleasă
Am plecat de la realitatea unor domenii diverse (arhitectură, literatură, arte ale spectacolului etc.), de la existența unor limbaje specifice (orale, scrise, vizuale, digitale/ virtuale, ultima interpretată în mod provocator de Jonah Sachs fiind din nou orală etc.) și de la contexte culturale foarte diferite (de la cel mediteranean la cel nordic, de la cel estic la cel vestic, de la lumea ortodoxă la cea catolică și protestantă etc.) fiecare dintre ele nascându-se, constituindu-se și evoluând sub forme și formule specifice, cu diferențe și particularități proprii, dar care îmbracă toate, la o cercetare mai atentă, seturi de structuri congruente/ echivalente, chiar identice. Până la urmă, putem recunoaște că geneza și evoluția celor două concepte de care ne ocupăm (memoria și imaginarul) urmaresc același traseu antropologic, traseu rezultat din „schimbul neîncetat care se produce la nivelul imaginarului între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective emanând din mediul cosmic și social”, așa cum scria Gilbert Durand în fundamentala lui carte „Structurile antopologice ale imaginarului”. Și putem crede și spune că același traseu îl urmează și structurile arhitecturale, cele muzicale, cele literare, cele ale artelor vizuale în general, deși ele nu pot fi surprinse, văzute, pipăite, mirosite, auzite, într-un cuvânt, percepute de simțurile noastre în mod direct/explicit; ele pot fi doar intuite și resimțite, interpretate și explicitate – adică mediate de înșelatoarele imagini ale apariției lor formale, care condensează sub forma imaginarului sensibil al fiecăruia din noi și/sau al grupului din care facem parte, și care se constituie ca memorie afectivă individuală și de grup. Pentru că, până la urmă, așa cum constată atât Gaston Bachelard, cât și Gilbert Durand, „imaginația e dinamism organizator, iar acest dinamism organizator e un factor de omogenitate în reprezentare”, iar „imaginile au o funcție cosmologică și nu doar gnoseologică sau fizică. Ele sunt adevăratul transformator cosmic ce permite spiritualizarea corporalului (sau animarea sa) și încorporarea spiritului” după cum scria Emanuele Coccia în „Viața sensibilă”.

 

Putem spune, deocamdată, că tema taberei de creație – „Memorie și imaginar” – este o imagine complexă, ofertantă și incitantă pentru noi și poate fi provocatoare și pentru participanți.

 

Justificarea proiectului cultural
Dezbaterile actuale legate de fenomenele de instabilitate și insecuritate politică (generic vorbind), economică, financiară și mai ales socială, precum și a efectelor și tensiunilor introduse de acestea, sunt resimțite din plin și de / în contextul cultural contemporan. Astfel, la nivel cultural, constatăm și putem vorbi de căutari și tendințe opuse / contradictorii / paradoxale, atât la nivelul direcțiilor de abordare, cât și la nivelul zonelor în care se încearca (re)folmularea unor noi paradigme. Pentru că în sumarul proiectului am facut referire la trei autori, voi cita tot din lucrările acestora pentru a creiona o imagine parțială a unui context care justifică, în opinia mea, tema aleasă pentru exercițul taberei de creație.

 

Mai întai, câteva precizări: toți cei trei autori sunt, ca formație, filosofi, însă își exercită profesia din perspective și zone diferite ale cunoașterii și, deși sunt din generații diferite, demersul și discursul lor este centrat și central în dezbaterile contemporane.

 

Generația secolului XX este reprezentată de Gilbert Durand, ale cărui lucrări în domeniul imaginarului, antropologiei simbolice și mitologiei au marcat sfârșitul de secol. Un mare umanist ca structură, el scrie în „Știința despre om și tradiția”, despre ceea ce numea antropologie psihologică, următoarele: „fie că e vorba de Levi-Strauss care, în contradicție cu toate școlile evolutioniste, declară că oamenii au gândit dintodeauna la fel de bine, fie că e vorba de psihanaliză, de etnologie psihologică, de psihologie abisală, toate converg în a ne demonstra că aceleași dorințe, aceleași structuri afective, aceleași imagini se repercutează, în spatiu și timp, de la un capăt la altul al umanității”. Durand aducea cu aceasta carte, de fapt, un „elogiu” discret, dar foarte profund „omului tradițional”.
Secolul XXI este reprezentat de ceilalți doi filozofi contemporani cu noi și cu acest început de secol.

 

În cartea amintită mai sus („Viața sensibilă”), Emanuele Coccia pornește de la convingerea că „lumea nu e o simplă întindere, nu e o colecție de obiecte și nu definește nici simpla și abstracta posibilitate de existență. A-fi-în-lume înseamnă, în primul rând, a fi în sensibil, a te mișca în acesta, a-l face și a-l desface fără întrerupere” – și, după, creionează și încarcă cu sens conceptual viața sensibilă, într-un capitol intitulat „A trăi în imagine” – din care mai reproducem o frază: „din punct de vedere biologic, viețuitor este ceea ce moștenește identitatea: viața este, mai ales, ceea ce poate fi transmis, ea este ființa însăși a tradiției”.

 

Nu întamplător, închei această punere în pagina cu Thomas Metzinger, care „profită” de cursurile sale de teorie a știintei, centrate pe neuroștiinte și neuroetică. În cartea sa, „Tunelul eului”, după ce constată că: „una dintre curioasele caracteristici ale cercetării actuale din domeniul conștiinței este că ideile filozofice vechi reapar în neuroștiința de ultimă oră, într-o nouă înfățișare”, studiul său re-cunoaște că: „suntem mașini eu-fără-sine”, că ”evoluția s-a întâmplat. Neprevăzut. Accidental, fără scop”, că „ar putea urma, imediat după descoperirile neuroștiinței, un vid antropologic și etic”, că „s-ar putea să nu mai fim capabili să privim conștiinta noastră ca pe un vehicul legitim pentru speranțele și dorințele noastre metafizice”, și că „acum suntem martorii dezvrajirii sinelui”. De aceea, în ultimul capitol lansează o serie de avertismente, având în vedere că „explozia actuală de cunoștințe empirice ale minții este complet necontrolată, cu o dinamică multi-level proprie, iar viteza sa e în creștere. Ea are loc, de asemenea, într-un vid etic, condusă exclusiv de interese de carieră individuală și neinfluențată de considerente politice.” Și încheie lansând ideea unei noi etici și a unei noi antropologii: neuroantropologia.

 

Cu alte cuvinte, exista două posibilități (de discuție, cel putin): ori acceptam dezvrajirea lumii, ori re-vrăjim lumea – în termenii lui Max Weber.

 

Un cadru original / autentic / organic / natural, cum este satul de munte (în speță, Brădulețul), poate (re)constitui un context fizic și civilizațional care să faciliteze dezbaterea acestor poziții și găsirea sau / și regăsirea unor puncte de sprijin (teoretice, sensibile, etice, morale etc.) în noua și propria construcție sensibilă sau științifică a fiecaruia din noi.

 

*„Memoria scade dacă nu o folosești”, Cicero, „De senectute”, 7, 21.

 

** MEMÓRIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.– Din lat., it. memoria, fr. mémoire. sursa: DEX ’09
IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius. sursa: DEX ’09

 

*** Tabăra de creaţie este dedicată deblocării/re-descoperirii rostului şi rolului memoriei şi imaginarului, în dialogul dintre arte, în şi prin abordările (scrise) teoretice şi critice ale acestora.

 

Invitații speciali ai acestui an au fost:

  • prof.dr.soc. Vintila Mihailescu (SNAPC)
  • prof.dr.arh.Ioan Andreescu (UT-Facultatea de arhitectura)
  • lect.dr.arh. Dragos Dascalu (UT-facultatea de arhitectura Cluj-Napoca)
  • compozitor Caterina di Cecca (Italia)
  • scriitorul Bogdan Ghiu
  • conf.dr.filozof Stefan Vianu
  • arh. Cristina Ene Pienescu (Franta)
  • arh. Mihai Pienescu (Franta)
Review overview