6 Bucharest Triennale East Centric Architecture – 3rd Edition
Interview Cătălina Frâncu – Flores & Prats

Another thing that characterizes our architectural approach is our interest in building communities, not only community between neighbours, but also a feeling of community between the people who visit our building. In the case of Sala Beckett, the community exists not only in space, but also in time. This one is of higher complexity, because one has to establish a relationship between elements that left a mark, but are not present anymore.
On the other hand, in Building 111, we were presented with a number of people who have no history together. Thus the central void we designed has the purpose of binding them together through random or intentional encounters; we would say it is a platform of social relationships. – Ricardo Flores

recenzie
12 Iulia Stanciu
Atmosfere de Peter Zumthor

Vorbim despre arhitectura făcută din sensul întrebuințării până la consonanța și coerența totală a lucrurilor adunate; lucrurile care au ajuns la sine, când «fiecare dintre ele face trimitere la celelalte și nu le putem despărți.

Locul, Întrebuințarea și Forma. Forma face trimitere la loc, locul este ce este, iar întrebuințarea este așa sau așa».

Iulia Stanciu

workshop
14 A locui. A treia cameră

Țărmul mării la Naoshima, Japonia
Fotografie : Cristina Ene

DE JUR ÎMPREJUR 

16 Mihai Pienescu
Flesh and Blood

UAUIM

18 Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură – Proiectele anului IV – Semestrul 1, semestrul 2

21 Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură – Proiectele anului V – Semestrul 1, semestrul 2

28 URBAN CATALYST – SULINA 2050

30 ABSENT SPACES / ABSENT PROGRAMS

32 Departamentul «Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului»

TEMA TEORETICĂ

CASE DIN POVEȘTI

34 Arpad Zachi

Prima povestire: Nostalgia pentru ceva ce n-ai avut

A doua povestire: «Însoțitorul» de departe

A treia povestire: «Dirijorul» și «Magicianul»

48 VINTILĂ MIHĂILESCU
Acasă. Arheologie și psihanaliză

Acasă este, mai întâi de toate, un loc decupat în spațiu. «Am auzit şi eu de spaţiu, îi răspunde un țăran lui Ernest Bernea; da’ ce e spaţiu’? În carte îi spune spaţiu, da’ noi ştim loc; aşa îi zice». Iar un altul adaugă: «E loc bun şi e loc rău; tot locu’ are darurile lui, ca omu’. Sunt şi locuri de te betejeşte». Cât despre casă, probabil că toți țăranii «tradiționali» ar fi fost de acord cu această afirmație: «Casa are şi ea locu’ ei, ca orice lucru. Locu’ casei e loc bun, e loc ferit; orice-ai pune, rodeşte, orice-ai face, e frumos. Asta vine aşa, din duhul strămoşilor». În termeni moderni și culți, acasă se înscrie și în ceea ce Marc Augé consideră, la rândul său, ca fiind loc, în opoziție cu non-locurile mall-urilor, aeroporturilor, offices-urilor de corporație etc. «Dacă un loc poate fi definit ca încărcat cu identitate, relaţional şi istoric, un spaţiu care nu are nicio legătură cu identitatea şi nu este nici relaţional, nici istoric, poate fi considerat un non-loc». În mod cert, fiind un «loc», «acasă» are o istorie, care poate fi reconstituită printr-un soi aparte de «arheologie a casei», constituind o identitate încorporată, la care poți ajunge printr-un soi aparte de «psihanaliză». Pe scurt, biografia socială a obiectelor domestice este totdeauna și o autobiografie: orice «arheologie» suficient de aprofundată a casei locuite este astfel și o «psihanaliză» în profunzimile eului. Mai mult decât atât, corp, casă, societate și cosmogonie sau ideologie alcătuiesc un tot coerent mai mult sau mai puțin explicit în orice societate, chiar și în lumea noastră individualistă, în care am ajuns să fim convinși de faptul că o casă, casa noastră, de pildă, este exclusiv opera alegerilor noastre personale. În cele de față, nu-mi doresc să merg însă atât de departe.

52 Andreea- Livia Ivanovici
Pe cine chemi acasă?

Studio Andrew Trotter, Vila Castelluccio, fotografii : Salva Lopez, Marcelo Martinez

62 Studio Andrew Trotter
Vila Castelluccio

66 Mihai Zachi
Vagi nostalgii de (sporadice, îndepărtate și faine) fragmente de (a)casă

86 Livia Ionescu 
Acasă de pe partea cealaltă

Pentru mine Bucureștiul este ceva absolut. Casele din București, străzile din București, ce se întâmplă în București, ce nu se întâmplă în București – toate astea mă privesc într-un mod extraordinar de intens. Bucureștiul este reperul principal și, de pildă, nu sunt numai la curent cu, să zicem, politica. Sunt foarte atent citind știrile despre lucrurile minore – de pildă, schimbarea unei linii de autobuz. Sau mă doare extrem de mult starea lamentabilă în care se găsește bulevardul, axul nord-sud, de la piața Romană până la bulevardul Colțea. Mi se pare că este îngrozitor de urât și că a devenit periferic. Centrul orașului a devenit marginal. A devenit un fel de bulevard de mahala, atât de neîngrijit este, și asta mă facer să sufăr. Dar, chiar această suferință, și acest sentiment aproape repulsiv pe care mi-l stârnește centrul orașului, și, în special, axul ăsta, arată cât sunt de legat de el – nu pot să fiu deloc indiferent la ce se întâmplă în București. În schimb, regăsesc și acum, în special în luna mai, când e vegetația frumoasă, regăsesc Bucureștiul nu numai ca pe un oraș, ci și ca pe un fel de junglă. Pentru că acolo unde trăiesc eu pomii sunt tăiați, sunt domesticiți. Aici mergi pe un trotuar aplecându-te ca să nu-ți intre în cap sau în ochi frunzele și ramurile. Deci și acest aspect de oraș-junglă mă fascinează. Peste tot… faptul că vegetația este lăsată să se dezvolte așa cu furie. Mi se pare remarcabil: cântă atâtea păsări! Într-un loc așa de poluat, li se dă voie să trăiască aici.

Ion Vianu

98 Dana Milea
Altfel de locuire 

100 Ilinca Pop
E1027: Pe o scară de la 1 la 10, cât de uitată ați fost în istoria arhitecturii?

112 A.M. Zahariade 
Cât poate fi arhitectura o «oglindă ideologică»?

Este arhitectura cu adevărat capabilă să poarte și transmită peste timp un conținut ideologic sau conținutul ideologic care a creat-o? Filmul Hotel Jugoslavija pare să se bazeze pe o astfel de prezumpție. S-a spus sâmbătă, și se spune în mod special de câtăva vreme, că arhitectura este totdeauna un act politic, de la gesturile mici, la cele mari. Pare o generalizare cam largă, valabilă, poate, doar în măsura în care prin orice act ne raportăm finalmente la ceea ce privește polis-ul și politeia. Dar asemenea generalizare nu ne avansează prea mult, în primul rând pentru că întrebarea buclucașă privește ideologia, și nu politica. Mi se va spune: sub orice arhitectură, mare sau minoră, stă o ideologie. Desigur, în orice societateexistă o ideologie dominată, difuză și omniprezentă, dar în general invizibilă pentru cei care o împărtășesc, pentru că se referă la felul în care este văzută lumea. Studiul arhitecturii vernaculare ne dă foarte bune exemple în acest sens. Dar ne găsim iar într-o generalizare prea fără ieșire și, mai ales, nu e vorba de ideologie politică.

Proiecte East Centric

Fiecare proiect în sine este mai puțin important, în paginile care urmează. Însă împreună ele spun povestea unui cartier care ar putea fi. Un cartier pentru cetățeanul lumii globale.

Totul este prins într-o atmosferă dominată de alb-negru-gri, neted, lis, uniform, iar excepțiile sunt proiectele care aduc puțină culoare și puțină textură. În viitor am putea trăi în asemenea «cartiere»?

Andreea-Livia Ivanovici

123 cra-de
RECONDIȚIONARE_VL 173

Cra-de, RECONDIȚIONARE_VL 173, fotografii : Radu Malasincu

126 POOL LEBER ARCHITEKTEN
Locuire fără o maşină

130 VARDAS STUDIO architects + designers
Curtea de Justiție din Paphos

132 Cuboid Architekti
Sală de sport în Kuřim

134 IDwhite
Locuință minimalistă într-un fost spațiu industrial

136 BIRO
Garderoba

140 Ognen Arsov, Ana Kosi, Marko Kavčič
DOKTOR M

142 Marra Group
Margo