LAGĂRE ȘI REFUGII

Arpad Zachi

Confuzie – tabere și refugii sau lagăre

Nu știu de ce tema asta și exemplele selectate atât pentru taberele de refugiați, cât și pentru refugii, m-au dus cu gândul la piramida nevoilor lui Maslow, de fapt, mai mult la unele din comentariile ulterioare ale lui. Și vorba unei studente de la prima întâlnire de la cursul de Spațiu public urban de la școală: «Azi, după 2 ani de facultate, sunt mai confuză». Deși i-am replicat imediat că asta e bine, acum stau si mă gândesc dacă e chiar așa, pentru că și eu, după aproape 30 de ani de meserie (profesională și editorială) mă confrunt cu aceeași stare de confuzie. E adevărat că din alte motive și din cu totul altă perspectivă.

Prima întrebare / ne-dumerire se referă la resorturile care m-au determinat să selectez si să alatur cei doi temeni, cel de tabară de refugiați, ca formă foarte acută astăzi a conceptului de lagăr(1), si cel de refugiu(2), ca formă mascate de sălaș(3)/ adăpost pentru unii (destul de mulți) care aparent nu sunt constrânși să apeleze la el. Cu atât mai mult cu cât tabăra
se adresează unui grup destul de numeros de persoane și are un caracter temporar, pe când refugiul are un caracter de durată / stabil și se adresează unor persoane individuale. Sunt totuși câteva trăsături care le apropie, și anume, pe de o parte o anumită precaritate a constituției lor fizice și a condițiilor de viață pe care le asigură, iar pe de altă parte
în mod special locația acestora, și anume, așa cum amintește și dex-ul: «în afara localităților», adică în cadrul natural (ne-antropizat). Iar astăzi le mai apropie ceva, proiectele prezentate sugerează asta, încercarea de a elimina pe cât posibil această precaritate, atât din punct de vedere fizic / constructiv, cât și al calității vieții și infrastructurii edilitare și sociale, dar mai ales de a le apropia și chiar de a le integra în cadrul antropizat / organizat al așezărilor umane. Surpriza și «îngrijorarea» mea (un termen la modă azi în zona politică) se leagă de acele discursuri și demersuri legate de rezolvarea acestor probleme reale, care se transformă în aspirații / modele posibile ale cadrului și ale modului de viață urbană cotidiană, deci transformarea excepției, accidentului, precarului, temporalului, în ceva definitiv, stabil și generalizat.

A doua întrebare se referă la ambiguitatea atitudinii și optiunii în folosirea a unuia sau altuia din cei doi termeni foarte diferiți, ca cel de lagăr și cel de tabără. Diferenta esențială mi-o explic prin proveniența celor doi termeni, lagăr vine din termenul german lager, deci o civilizație urbană, rațională, eficientă, organizată și reglementată strict, iar tabără vine din termenul slavon taboru, deci o civilizație agrară, bazată pe credințe, tradiții și cutume ancestrale. Cu alte cuvinte, în timp ce lagărul, implicit modul lui de constituire, de reglementare și funcționare este stabilit precis de o formă de putere centralizată a locului, dar se impunea și se adresează unui grup din afară, tabăra era o formulă care reprezenta voința și experiența grupului care o folosea.

Si acum, poate cea mai «interesantă» întrebare care se referă la cei care apelează la aceste tabere și refugii și mai ales la motivațiile lor individuale sau / și de grup. Pe când grupurile de refugiati(4) sunt cei care părăsec un anumit loc din cauza unor dez-ordini politice, economice, sociale sau naturale, care le amenință viața, indivizii care își aleg / construiesc un refugiu încearcă să evadeze (măcar din când în când și pentru perioade scurte de timp) dintr-un cadru și un mod de viata mult prea organizat (de ei înșiși) și supra-reglementat (de alții). În timp ce primii caută siguranța unei societăți sigure, stabile și organizate riguros, cei din al doilea grup caută liniștea și libertatea solitudinii în afara sistemelor organizate, pe care le percep mai mult sau mai puțin conștient, ca pe niște lagăre. Paradoxal primii nimeresc într-un cadru plin de restricții și constrângeri străine lor, deci în lagăre, pe care le numim în mod eufemistic tabere, iar al doilea nu poate să renunțe și duce cu sine habitudinile și elementele esențiale ale cadrului și modului lui de viață urbană. Iluzii și utopii, imaginar și fantezie, ambiguități și confuzii și mai ale resentimente și frustrări mascate, ascunse.

Note:

1. LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică. – Din germ. Lager. sursa: DEX ’09 (2009)

2. TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ. sursa: DEX ’09 (2009)

3. SĂLÁȘ, sălașe, s. n. (Pop) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale. 3. Locuință, casă. Culcuș. 4. Așezare omenească. Locuitorii acestei așezări. 5. Mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. și sălașuri] – Din magh. szállás. sursa: DEX ’09 (2009)

4. REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié. sursa: DEX ’09 (2009)