Locuirea în comunitate

Facultatea de Arhitectură, anul 2, semestrul 2, anul universitar 2015–2016

Continuăm în acest număr prezentarea activității didactice a Departamentului Bazele Proiectării din Universitatea de Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu», printr-o selecție de proiecte ale anului 2 de studiu. Tema elaborată de șef de lucrări dr. arh. Cristina Constantin și intitulată «Locuirea în comunitate» a fost prezentată pe larg în numărul 5 din 2016 al revistei Arhitext, împreună cu câteva proiecte din anul universitar 2014–2015. În anul următor tema a fost reluată, cu minime modificări, pe un amplasament din cartierul Străulești, în nordul Capitalei: o zonă peri-urbană constituită în perioada postbelică, cu loturi mici și locuințe modeste, în mare parte cu un singur nivel. După 1989, ea a suferit un proces de densificare, cu creșterea substanțială a înălțimii și masivității construcțiilor, inițiind un proces de schimbare a modului de locuire în cartier, caracterizat până atunci de o mare coeziune comunitară. Relațiile dintre vecini rămân însă mult mai strânse decât în alte cartiere ale orașului, iar strada este aici, în continuare, un loc privilegiat al vieții sociale. În acest context, tema proiectului propunea edificarea unui ansamblu de 9 locuințe, într-un sistem care să accentueze importanța activităților și spațiilor comune ale acestor familii. Amplasamentul a fost ales chiar în centrul cartierului, peste drum de școală, pe un teren rezervat inițial unor echipamente publice, cărora amploarea relativ redusă a zonei de locuit nu le-a mai justificat apariția.

Atelier 24A – Șef de lucrări dr. arh. Dragoș Perju, șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea

Asistenți: arh. Maria Tase și arh. Silviu Preda 

Încă din anul 2013, de la prima versiune a temei Locuirea în comunitate, am considerat că demersul didactic propus de Cristina Constantin nu este doar un prilej de a face trecerea de la studiul locuinței individuale către un ansamblu spațial complex. Importanța majoră a acestei teme pentru mediul nostru academic derivă din însăși ipoteza de la care pleacă studiul: aceea a unui mod comunitar de locuire. Oarecum disimulat într-un discurs de factură conservatoare, am văzut aici germenele unei atitudini didactice și profesionale care utilizează arhitectura drept instrument de explorare critică a societății contemporane. Cum putem așadar vorbi despre «comun» în Estul post-socialist, în care istoria recentă pare a evolua pe o traiectorie de semn contrar?

Efortul de îndrumare s‑a concentrat așadar, mai ales în primele săptămâni ale proiectului, pe defrișarea acestui teritoriu necunoscut, provocând discuții asupra noilor moduri de locuire din orașul contemporan, precum și asupra legăturii dintre acestea și istoria urbană a societății românești. Cu onestitate trebuie spus că aceste eforturi au avut un succes limitat: doar câteva proiecte din fiecare serie de studenți dovedesc asumarea conștientă  a acestei mize didactice. Este vorba, fără îndoială, de reflexia unei stări generale a mediului nostru profesional, aproape complet detașat de dezbaterile social‑politice majore din arhitectura și urbanismul de azi. În majoritatea situațiilor, ne-am repliat așadar în mod pragmatic îndrumarea către înțelegerea contextului social și construit al zonei, către asumarea unei poziții coerente a noii intervenții în raport cu acest context, către explorarea modalităților compoziționale de asociere între cele 9 unități de locuit și a nuanțelor locuirii intermediare («la casă», dar având și activități desfășurate împreună).

Text: șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea

Autori: Călina Bogasiu, Luana Cărămidaru – grupa 24A

Cu o remarcabilă maturitate intelectuală, studentele și‑au asumat miza majoră a temei, în ultimă instanță de natură politică. Nu este vorba însă de lipirea superficială a unor sloganuri la modă pe o propunere arhitecturală convențională. Ceea ce pare, la o privire grăbită, drept un volum paralelipipedic așezat simplist pe teren este, de fapt, un dispozitiv arhitectural sofisticat, în care spațiul însuși devine instrument de explorare critică a unor noi relații sociale și moduri de viață. Gestul major prin care un al doilea etaj, dedicat spațiilor comune, se aşază peste un șir de locuințe duplex identice este amplificat prin surprinzătoarea prelungire a tuturor circulațiilor verticale către acest spațiu multifuncțional.

La fel de importantă este și dimensiunea urbană a demersului. Refuzând calea facilă a fragmentării volumetrice, intervenția propusă își ia drept referință nu țesutul de case cu un singur nivel din zonă, ci vecinătatea imediată a terenului – volumul primar al școlii de peste drum – precum și, la o altă scară, însuși principiul urbanistic major care a generat cartierul Străulești, a cărui raționalitate este emfatic vizibilă în configurația sistemului de străzi și bulevarde din această periferie bucureșteană. Eliberarea terenului și utilizarea sa pentru agricultura urbană, insistența asupra producției ca premisă a autonomiei sociale, precum și coerența proiectului din perspectiva imperativelor energetice completează tabloul unui efort substanțial de depășire a limitelor, adesea neasumate pe deplin, ale școlii noastre de arhitectură, pe o linie intelectuală reprezentată, printre alții, de Pier Vittorio Aureli sau de biroul Lacaton & Vassal. Anumite neîmpliniri estetice au fost cu ușurință iertate în acest context!

Text: șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea

Autori: Iuliana Damir, Roberta Iftode – grupa 24A

Asumându-și limitarea spațiilor comune la o amplă curte mărginită pe trei laturi de cele 9 unități de locuit, proiectul este, în primul rând, un foarte convingător exercițiu compozițional. Studentele reușesc atingerea unui fin echilibru între forța elementară a gestului spațial major și fragmentarea, vibrată muzical, a succesiunii de volume construite ce delimitează incinta. Remarcabil este și faptul că varietatea aparentă a ansamblului, ce participă la coerența demersului contextual general, este obținută prin utilizarea a doar trei tipuri de locuințe. Studiul acestora a urmărit explorarea mai multor scenarii de viață ale familiilor contemporane, de pildă prin propunerea unor unități secundare, cu posibile accese distincte față de cel principal al casei.

Text: șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea

Autori: Luciana Bobeș, Teodora Tigănică – grupa 24A

Aidoma proiectului anterior, demersul de față evoluează cu sensibilitate pe îngusta zonă de echilibru dintre un sistem primar riguros de ordonare compozițională și un ansamblu de gesturi divergente în raport cu această ordine. Proiectul este organizat în jurul unei succesiuni de curți comune, fiecare cu alt caracter, articulând convingător scenariile de viață ale celor 9 familii. În acest context, varietatea spațială a locuințelor este atent investigată, cu o atenție specială acordată relațiilor dintre spațiul interior și cel exterior (privat sau comunitar), precum și cu o consecventă preocupare pentru expresivitatea formală a propunerii.

Text: șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea